December 31, 2012

Cum să-ţi schimbi poza de la avatar


Dacă tot vine un an nou, poate vreţi să-l întâmpinaţi în hăiniţe noi, sau măcar cu o poză drăguuută, alta decât cea de maimuţoi zburătăcit de bombe ce vă apare default la avatarul asociat comentariilor voastre de pe diverse site-uri... culturale desigur (precum îndrăgitul nostru www.dailycotcodac.ro).
Pentru asta aveţi nevoie de un cont pe site-ul Gravatar.com. O să introduceţi o adresă de email care va fi asociată cu poza aleasă. Apoi când veţi posta comentarii cu adresa de email cu care aţi făcut contul, poza se va afişa automat în dreptul acelui comentariu.

Să purcedem deci:

1. Intraţi la adresa: https://en.gravatar.com/
În căsuţa unde vedeţi  "Enter your email to get started" scrieţi adresa de email cu care vreţi să comentaţi şi apăsaţi butonul "Get Your Gravatar".

poza avatar gravatar

2. O să primiţi imediat un email de confirmare la adresa respectivă:

poza avatar gravatar

3. Deschideţi mesajul din email cu subiectul "Welcome to Gravatar!" şi daţi click pe linkul de sub rândul acesta: "To activate your account, simply click on the link below or paste into the url field on your favorite browser:"

4. Linkul va deschide o pagină unde trebuie să completaţi un username (doar litere mici şi numere) care trebuie să fie unic. Îl verificaţi cu butonul de "check" până găsiţi un username potrivit.
Apoi vă alegeţi o parolă (ideal ar fi să o şi reţineţi) şi nu uitaţi să bifaţi căsuţa "I have read and agree to...".
Gata, acum apăsaţi butonul de "Signup".

poza avatar gravatar

5. Sunteţi aproape gata, aţi reusit să vă creaţi contul cu succes:

poza avatar gravatar

6. Ei şi acum alegeţi o poză interesantă pe care toată lumea să o aprecieze (ceva de genul Top 10 Hottest Boobs desigur ). Apoi apăsaţi pe linkul care zice "Add one by clicking here" (din imaginea anterioară).
O să vă apară o pagină de unde puteţi încărca poza, de exemplu de pe calculator alegând "My computer's hard drive":

poza avatar gravatar

7. Acum apăsaţi pe butonul "Choose File", selectaţi poza dorită şi apoi "Next".

poza avatar

8. Acum doar selectaţi o bucată din poză, apoi apăsaţi butonul "Crop and Finish":

boobs

9. După ce aţi dat "Finish", o să alegeţi un rating pentru poza respectivă. Daţi click pe pătrăţelul cu rated G ca să vă apară avatarul pe orice site.

gravatar

10. Sunteţi gata. Imaginea o să se actualizeze cândva în următoarea jumătate de oră (sau mai repede) la toate comentariile făcute vreodată cu adresa de email respectivă.

poza avatar

Când o să doriţi să vă schimbaţi avatarul, alegeţi linkul "add a new image".
Mai apoi dacă reveniţi la adresa https://en.gravatar.com o să vă logaţi (cu adresa de email şi parola pe care aţi ales-o la pasul 4) de la butonul de "Log in" (sus dreapta) şi o să vă trimită direct la pagina din imaginea de mai sus, de unde puteţi modifica imaginea de la avatar.


Gata cu ăstea, vă pup şi vă urez mult noroc în anul ce vine!
şi...

Aho, aho, cititori fraţi,
Și utilizatori logaţi,
Staţi puţin şi comentaţi,
Pe bloguri vă adunaţi
Și mesaju-mi ascultaţi!
Netu-i full, serverul mare,
Semne bune anul are,
Textele de lecturaţi,
Cu toţii vom fi mai bogaţi!
Ia logaţi-vă cu toţi,
Logon măi!
Hăi, Hăi!

December 21, 2012

...alte vremuri, altă apocalipsă


Alexandra se întorcea veselă cu un pacheţel într-o sacoşă de la bunica. Înăuntru abureau plăcintele cu măr şi stafide ce lăsau dâre aromate şi  îmbietoare pe toate străzile pe unde trecea.
Era gânditoare, bunica îi spusese o poveste din istoria Clujului. De mică auzise de la bunici zeci de poveşti cu zâne, balauri, feţi-frumoşi şi scufiţe roşii, dar erau rare istorisirile adevărate. Bine, probabil că acum nici nu se mai potriveau aventurile lui Prâslea cel Voinic, crescuse şi ea niţel.

Începea aşa:
Se spune că în satul de la poalele colinei din Mănăştur, unde se găsea una dintre reşedinţele voievodului, a apărut într-o seară un om cu hainele pline de noroi. Ioan Pecenegul l-a alungat din faţa casei lui, iar câţiva băieţi au tras cu arcul pe deasupra capului lui, făcându-l să o ia la fugă. (acuma serios, la ce primire te aştepţi de la o gaşcă de Mănăştur)
Abia când s-a oprit într-o poieniţă l-au ajuns din urmă un grup de tinere mlădioase cu părul prins în cununiţe şi panglici.
- Ce cauţi omule aici? Eşti şi tu iscoadă ca ultimul străin venit în sat, pe el de abia ce l-au înmormântat!
- Aduc cuvântul Domnului! Ascultaţi-mă cât mai e timp, Stăpânul meu va trimite urgii asupra voastră pentru păcatele părinţilor voştri şi ale voastre!
Abia mai vorbea, era slăbit, însetat şi însângerat.
- Daţi-i să bea o gură de apă şi să-l ascundem undeva, zise o fătucă înăltuţă cu părul de foc. (probabil era de la PR, a sesizat vreo oportunitate)
- Nu, nuuu... mai bine ascundeţi-vă voi. Mâine începe anul 1000 şi totul se va pustii sub flăcări venite din cer! bânguia el cu gluga căzută pe ceafă, descoperind o tunsoare de călugăr.
A doua zi dimineaţa, pe când sătenii de abia începeau să facă ochi, se auziră goarnele paznicilor. Bărbaţii puseră mâna pe arme, femeile adunară copiii şi orătăniile din bătătură, dar casele deja ardeau, incendiate de săgeţi.
Fecioarele rămase peste noapte în pădure să culeaga ierburi lecuitoare, dar şi să-l păzeasca pe omul epuizat şi delirant, au descoperit îngrozite că sunt singurele care au scăpat din atacul nomazilor, inima lor bună salvându-le.

(după care şi-au facut cont pe facebook, şi-au pus statusuri motivaţionale şi poze cu pisicuţe la care au primit mii de like-uri şi au trăit fericite până la adânci bătrâneţi, asta dacă nu cumva s-au măritat între timp)

 Cluj

 poze Cluj

 Cluj

 poze Cazino Cluj

 poze Biserica Sf. Mihail din Cluj

Când Alexandra a revenit cu gândurile în prezent, a observat că lumea se uită cumva ciudat la ea. Hmmm... nu, tricoul nu-i pe dos, n-are lipită de sandale hârtie igienică, nici fermoarul de la blugi nu-i deschis (că doar e în fustă), murdară pe faţă nu-i, deci atunci care-i baiul?
Când un puşti ce trecea pe lângă ea a început să cânte "Slavă sus în cer, pace pe pământ" i-a picat fisa. Pe sacoşa cu plăcinte era scris mare şi frumos VEȘNICA POMENIRE, iar dedesubt o cruce, la fel de mare. Era o plasă în care se ţin colacii la pomeni, cine ştie de unde o primise bunica ei.
Ce să-i faci, în familie se aplica sloganul: Fii la modă, trăieşte verde, reciclează!
Măcar să murim sănătoşi şi eco, nu?

December 15, 2012

O zi din viaţa unui grec


Deschid eu o carte despre Grecia antică, şi prima propoziţie pe care o văd este:
"Ziua începe, ca şi în natură, odată cu revărsatul zorilor, căci atenianului nu-i plăcea trândăvia" - mna, am vaga senzaţie că s-au schimbat unele chestii de atunci.
Dar să continuăm.
"Toaleta matinală a grecilor nu era prea complicată. Ei se mărgineau să se spele pe faţă şi pe maini, apoi se îmbrăcau şi ieşeau pe stradă" - practic, ca acum.
"Acasă atenienii umblau întotdeauna desculţi. Străzile erau însă într-un asemenea hal de murdărie, încat era absolut necesar să-ţi aperi picioarele." - probabil primarul nostru s-a inspirat din moda de atunci la curăţarea străzilor, ce era bun pentru greci, de ce sa nu fie bun şi pentru noi, nu?
"Unui cetăţean respectabil nici nu i-ar fi trecut prin minte să iasă pe stradă fără baston." - aha bun, deci poliţiştii respectă tradiţia acestor respectabili greci.
"Masa îi răpea foarte puţin timp, câteva bucăţele de pâine muiată în vin - iată tot ce lua în gură de dimineaţă." - înţeleg acum, bunicul meu probabil se trage din grecii ăstia, decât că a schimbat vinul cu ţuica.
"După această gustare atenianul ieşea în oraş. În urma lui veneau doi sclavi. Dacă nu e prea bogat, îl va însoţi un singur sclav." - păi clar, nu toţi îşi permit în ziua de azi şi amantă, unii se mulţumesc doar cu nevasta.
"Gălăgia e asurzitoare, mulţimea se mişcă în toate direcţiile. Un vânzător de cârnaţi calzi are taraba atârnată de gât. Câţiva inspectori ai pieţei urmăresc ca negustorii să respecte dispoziţiile legale." - zău, aşa se întâmpla pe vremea aia?
"Femeia, dacă era bogată sau numai înstărită, nu se ducea niciodată la piaţă şi nu trimitea slujnicele. Toate cumpărăturile le făcea soţul." - vai de mine şi de mine, aţi auzit băieţi, la piaţă cu voi
"Cine doreşte se poate îmbrăca din cap până-n picioare chiar aici, în piaţă." - na, să vă mai aud că vreţi haine de la mall!
"După ce termina treburile, adică între orele 10-11 dimineata, grecul se îndrepta spre unul dintre porticele din jurul pieţei, unde se întâlnea cu prietenii." - se practică şi la noi pe alocuri, dar se numesc cârciumi.
"După ce s-a săturat de vorbit, se duce acasă să ia masa. Apoi se odihneşte sau, poate, citeşte." - adicăăă, supravieţuiau fără s-o vadă zilnic pe doamna Tatoiu? abominabil!
"Grecii nu participau neaparat la exerciţii sportive, dar priveau şi comentau. Cetăţenii înaintaţi în vârstă nu uitau, fireste, să povestească ce atleţi minunaţi erau în tinereţea lor şi deplângeau slăbiciunea celor de astăzi." - da' şpagatu, măcar şpagatu îl făceau?
"Grecii nu concepeau să mănânce singuri. De aceea, în afara invitării musafirilor, existau diferite forme de a mânca în societate: se organizau ospeţe la care participanţii contribuiau după posibilităţi." - eheee, alte vremuri, alte posibilităţi, acum ar arăta banchetul ceva de genul:


Iată cum se descrie un prânz: "Au apărut ţiparii, graşi şi aproape îngropaţi în sare, pe urmă o anghilă minunată, de la care nu s-ar fi dat în lături nici zeii. Veni apoi un stomac mare de pisică de mare, rotund ca un cerc. Când terminarăm ni s-au adus nişte farfurioare mici, în una se găsea o bucată de rechin, în alta sepie grasă, în a treia - caracatiţe şi polipi calzi" - no comment, mie mi-a pierit de tot pofta de mâncare.
"Vinul se dilua în proporţie de două părţi apă şi o parte vin sau trei părţi apă şi o parte vin." - neprofesionişti dom'le, ia să vină să facă un training în ţărişoara noastră dragă.
"Când se întorcea de la un banchet, nu se putea lăuda întotdeauna că e în stare să se ţină bine pe picioare. Oaspeţii ce nu aveau slugi care să-i sprijine, erau de obicei petrecuţi până acasă cu un felinar, fiindcă masa începea după apusul soarelui şi lua sfârşit când se întuneca de-a binelea." - şi acasă îi aştepta mama soacră la o conferinţă despre efectele nocive ale alcoolului şi despre riscul beţivilor de a deveni rataţi, nu?
"Sclavii se bucurau de mari libertăţi. În cetatea Atenei nu e voie să baţi un sclav şi el nu se simte obligat să se dea în lături în faţa ta." - bine, azi corporatiştii ar face bine să se dea la o parte când se întâlnesc la ţigară cu şefu pe coridor, altfel ciuciu primă de Crăciun.
"Nu se cuvenea să glumeşti cu sclavii fiindcă îi stricai. Lor trebuia numai să le porunceşti. Afară de asta, era bine ca sclavul să nu rămână nici o clipă fără treabă." - practic aşa e şi acum, nici o diferenţă.
"Bolnavii se culcau într-o încăpere specială a templului şi vindecarea se săvârşea în timpul unui somn sfânt. Deoarece zeului trebuia să i se aducă o ofrandă serioasă dupa fiecare miracol, numai oamenii bogaţi se puteau trata în templul lui Asklepios." - ăsta s-a mutat între timp la Viena, nu?
Șiii, grecii antici nu aveau nume de familie. Adevăratul nume al lui Platon era Aristokles, porecla de "platon" trăgându-i-se de la umerii săi laţi (platos = lat)

Bun, şi de ce-am scris toată introducerea asta? Păi simplu, ca să vă arăt cum a prezentat domnu' Andi o săptămână din viaţa noastră în Grecia, adică excursia din octombrie, şi doar nu o să ratez ocazia să mai pun cateva poze de pe barcă, nuuuu? Aşa că vă rog să intraţi aici:
Cum a fost în Grecia şi să daţi LIKE or/and SHARE la articol dacă vreţi, că-s pozele mele
Și acum vă pup călduros, că e cam friguţ afară şi poate vă prinde bine:

 Adela Hriscu



 poze Grecia

 Adela Hriscu

 P.S. Eu am scris deja despre excursie AICI şi Did a scris LA EA pe blog!

December 02, 2012

plouă cu cireşe...

plouă delicios cu suspine şi fiori,
praful de stele se topeşte pe buze
şi perle sidefate se aştern în grabă pe frunze,
vrei doar să fugi,
de tot ce-i viu să te ascunzi,
dar unde?
şi măcar somnul de te-ar cuprinde
abisul dulce, nesfârşitul vis de mii de secunde...
de fapt deja mă ustură ochii
să tot privesc infinitatea de iluzii.
şttt, nu s-a întâmplat nimic
doar că totul mi se pare comic
dar nu mai sunt disponibilă la zâmbit,
vreau doar un bol de cireşe şi un alt iubit!








November 25, 2012

...de toamnă

Într-o dimineaţă de noiembrie am cules din pădure o brânduşă de toamnă. Comparativ cu cele de primăvară, strălucitoare şi semeţe, aceasta avea o mină modestă. Cupa corolei era micuţă, iar în loc de movul luminos şi galbenul auriu al verişoarei sale, brânduşa mea era de un bleu palid, încât parcă era scăldată de brumă.
Dar, dacă zăboveşti să o admiri, ies la iveală, puţin câte puţin, farmecele ei discrete. Fiecare petală este acoperită la bază ca de o broderie dulce şi albă ca o lebădă. Din inima florii se avântă un pistil, mândru şi delicat, sabie fină de sidef. În jurul pistilului, în cerc, staminele au o culoare gălbuie, nuanţată de ocru şi roşcat, precum mierea de la ţară.
Adevărata frumuseţe e deseori ascunsă. Trebuie să o chemăm, să vrem să o vedem, să o acceptăm aşa cum e.


Duminică de toamnă. Un soare slab străpunge ceaţa în depărtare. Ies la o plimbare în pas vioi, către satul care de abia se trezeşte. Admir valea, păşunile ce scânteiază de rouă, patina dulce a amestecului de verde şi rosu, pădurea arămie de stejari şi frasini. Timpul desfrunzirii, al nudităţii. O pasăre scoate un ţipăt scurt.
Deodată, la curba drumului ţâşneşte un câine alb, care se repede drept la mine cu privirea nebună. Zăresc într-o străfulgerare fălcile de tiranozaur. Groaza, ca un duş rece, pătrunde până la oase. Mă ghemuiesc, şi las braţele întinse înainte, oferind palmele. Monstrul se apropie, ezită, mă miroase uşor. Nu mă mişc deloc, îi vorbesc încet, apoi lent mă ridic şi plec. Drumul este exasperant de gol. Câinele vine şi el, acum mârâie şi îşi dezveleşte coltii, acum se îndepărtează, revine şi pleacă iar. Nici un om, nici un tractor, nici un ţăran pe camp. Nimic. Singurătatea doar.
Ajung acasă:
- Aşa frică nu mi-a fost de multă vreme.
- Şi ce-ai facut?
- I-am şoptit bestiei că eu sunt vegetariană, dar o să-l fac pachet şi-o să-l trimit departe unui prieten chinez, amator de delicatesuri. Cred că nu i-a picat bine ideea voiajului, probabil are rău de avion. Ah, şi am încercat să rămân zen şi m-am gândit tot drumul la bancul ăsta:

Un lord dorea să plece într-o vacanţă, dar el nu se despărţea niciodată de câinele său. Aşa că scrie managerului unui hotel şi îl intreabă pe acesta dacă permite accesul câinilor în hotel.
A doua zi primeşte răspunsul din partea managerului:
- Stimate domnule, am lucrat în această branşă de mai bine de treizeci de ani şi niciodată nu am fost nevoit să chem poliţia pentru a calma un câine agitat şi turbat la fragedele ore ale dimineţii. Până acum nici un caine nu a încercat să-mi dea cecuri false. Niciodată un câine nu a dat foc aşternuturilor pentru că şi-a uitat ţigara aprinsă în pat. Nu am găsit niciodată în bagajul unui câine prosoape şi scrumiere care să aparţină hotelului. Aşadar, câinele dumneavoastra este binevenit la noi.
P.S. Dacă îmi promite că veţi fi ascultător, atunci îl puteţi însoţi şi dumneavoastră.

Rezervaţia Vânătările Ponorului poze frumoase toamna autumn image

Rezervaţia Vânătările Ponorului poze frumoase toamna autumn image

Rezervaţia Vânătările Ponorului poze frumoase toamna autumn image

Rezervaţia Vânătările Ponorului poze frumoase toamna autumn image

 poze frumoase toamna autumn image

 poze frumoase toamna autumn image

Dimineaţa în pădure. Un brad tânăr răsucit, aruncă sclipiri din toate acele în soarele de noiembrie. O coajă de castană a rămas prinsă în furca unei crengi de mesteacăn. Covorul de frunze moarte scânteiază sub chiciură şi scârţâie sub apăsarea paşilor mei. Bruma cenuşie şi lânoasă estompează formele, înfăşoară trunchiurile arborilor, se piteşte în tufişuri. O clipă suspendată la final de toamnă. Eternitatea se dezvăluie în fiecare moment.

 poze frumoase toamna autumn image

 poze frumoase toamna autumn image

Azi Moş Crăciun şi-a dus sania la revizie tehnică, urmează un drum lung peste o lună! Şi-a făcut şi asigurare, iar renii i-a lăsat la un spa să se relaxeze înainte de marea călătorie.
Brazii tremură de amintirea unui vis de anul trecut când oameni cu topoare au venit să-i caute.
Țuica dublu distilată a fost pusă deja în sticle mai ieftine sau mai scumpe, iar acum îşi aşteaptă muşteriii, să le încânte deopotriva ochii şi papilele gustative înainte de tradiţionala vizită de Crăciun la camera de urgenţă.
Porcii se îndoapă liniştiţi şi nici nu visează că zilele le sunt numărate şi că se vor transforma precum omidele în fluturi, ei în caltaboş, cârnaţi şi slănină afumată.

 poze frumoase toamna autumn image

Îmi plac gogoşarii şi conopida murată, sper că butoiul de varză e şi el plin şi că mama mi-a păstrat câteva borcane de zacuscă cu vinete şi castraveţi muraţi cu hrean.

Totul este important, şi nimic nu este.



November 16, 2012

Elucubrații de noapte

Era destul de frig şi temperatura scădea cu fiecare minut. Vântul nu părea a se fi încălzit mângâind obrajii domniţelor ce treceau pe lângă noi şi ajungea la fel de îngheţat ca şi cum ar fi venit direct de la polul nord. M-am încheiat până sus la pardesiu, şi-am înaintat spre umbra ce se îngrămădea ameninţătoare în colţurile parcului unde era teatrul.
Interiorul sălii părea destul de confortabil, dar femeile ce împodobeau lojile aveau un aer auster, serios şi erau gros îmbrăcate. Ardeam de nerăbdare pe locurile noastre. În sfârşit cortina se ridică, dezvăluind un decor ce avea pretenţia de a fi fermecător şi feeric.
N-am văzut de mult ceva mai trist şi mai vrednic de plâns decât cele două arătări ce întruchipau un cuplu de dansatori, uzat, ştirb şi istovit. Biata femeie, ce se dăduse c-un strat de pudră albă şi proastă, avea o culoare albastră ca cerul şi-ţi trezea în minte imaginea unui cadavru mort de holeră de curând. Cele două pete roşii, pe care şi le pusese pe pomeţii osoşi pentru a-şi însufleţi ochii de peşte congelat, făceau cu albastrul obrazului un contrast ciudat. Cu mâinile vânoase şi descărnate scutura nişte castaniete ţăcănitoare ce clănţăneau precum încheieturile unui schelet în mişcare. Din când în când îşi întindea ligamentele genunchilor şi reuşea să-şi ridice bietele picioare realizând o mică săritură, precum o broască moartă curentată, de făcea să-i scânteieze paietele de pe petecul de pânză ce-i servea drept fustă. Bărbatul se fâţâia sinistru în colţul lui, se tot ridica şi cădea flasc ca un liliac ce se caţără pe un ciot. Avea înfăţişarea unui gropar la apus de soare, cu fruntea încreţită precum cizmele vechi ale unui caporal rus. În timpul dansului, n-au ridicat ochii să se uite unul la celălalt, ca şi cum le-ar fi fost frică de urâciunea lor. Bărbatul, mai ales, fugea de partenera sa ca de un paianjen otrăvitor şi părea că se cutremură de groază ori de câte ori o figură de dans îl obliga să se apropie de ea. Supliciul celor doi nefericiţi s-a terminat după vreo zece minute infinite, când cortina a coborât brusc.

Ne-am ridicat iute, să plecăm înainte de final, urmarea spectacolului fiind previzibilă. În timp ce ieşeam am auzit lângă noi un mormăit răguşit şi ameninţător, ca cel al unui câine furios. M-am întors brusc, şi-am văzut cu uimire că acest sunet era scos de un om şi nu de un animal. Creatura era parcă desprinsă din visul unui bolnav în delir. Avea o frunte pătrată, ochi înfundaţi în orbite şi animaţi de-o strălucire sălbatică, nasul turtit, maxilarul inferior ieşit în afară, o sperietoare umană ce imita de minune lătratul câinelui şi făcea mai multă gălăgie decât toate babele adunate la pupatul sfintelor moaşte.
- Dacă-mi dai un bănuţ, îţi spun de te iubeste! Dăăă-mi un leeeu, ptiu ce păr frumos ai!
Am rupt-o la fugă să nu-l mai aud, ştiam deja răspunsul.

Privind în jur am văzut o câmpie întinsă presărată de copaci cu trunchiuri răsucite şi chircite în chipuri înfricoşătoare, rugoase, jupuite, năpârlite. Nu se mai simţea nici o boare de aer, nici un pic de vânt. Un nor de nisip cenuşiu se apropia ameninţător, ridicat de tropăitul unei duzini de porci negri-verzui.

Luvru

Ceva mai încolo trei ţăruşi alcătuiau un fel de agăţătoare pe care era atârnată deasupra unui foc mare, împrăştiat de vânt în limbi de flăcări şi în spirale de fum, o strachină plină cu mâncare. Lângă foc stătea aşezată o vrăjitoare cu nasul coroiat, oacheşă, bronzată, goală până la brâu. Părul lung şi negru îi cădea în dezordine pe spatele slab şi pe fruntea întunecată. Printre şuviţele rebele străluceau ochii mari, făcuţi din sidef şi cărbune lucios, misterioşi şi contemplativi. Fulgere şi cutremure, asfel s-a pornit să bubuie glasul ei:

Alelei! amar de tine
Ţi-ai făcut tu taskurile?
Sau pe internet ai stat
like-uri multe-ai aşteptat
şi prăjituri ai mâncat?
Vezi că te-mpung tag-urile
din toate html-urile
ce n-aţi fost voi în stare
să le terminaţi frăţioare!
Inima rău mă doare
de l'atâta delăsare!


Apoi, un ţipăt aspru răscoli frunzele copacilor.
- Beep-beep, beep-beep, beep-beep!!!

Gata cu leneveala, scoală şi fugi la muncă domnişorică, ce atâta mers la teatru şi plimbări prin natură când ai un proiect de terminat, eeeee!
Vă spun drept, stresul dăuneaza grav viselor, atâtea prostii n-am mai aberat de multicel într-o singură noapte.

Bine, am mai visat ceva şi cu apă, muuultă apă şi scorpioni cu două şi opt picioare, dar asta deja intră la altă categorie de povestiri.

Grecia


November 01, 2012

I'm Addicted

Dacă mă întrebaţi pe mine, o dietă echilibrată înseamnă câte o prăjitură în fiecare mână, dacă se poate, cu zmeură.
Dar nişte oameni răi, pe numele lor adevărat cercetători britanici (sau nu), au stabilit că zahărul este o adevărată otravă, şi poate da dependenţă.
Unii spun că e mai probabil ca pofta de dulce să fie de fapt o combinaţie între nostalgie (amintiri din copilărie, când bunica ne făcea bunătăţi), obişnuinţa de a avea mereu o prăjitură pe masă şi atracţia chimică ce poate fi explicată prin creşterea nivelului de dopamină după ce ai consumat zahăr. După o lună în care zahărul este folosit zilnic, structura creierului se modifică, adap­tân­du-se creşterii progresive de dopamină. Creierului începe să-i placă dulcele şi se­cretă mai mulţi receptori ai dopaminei. Astfel se intră într-un cerc vicios: cu cât nivelul dopaminei este mai mare, cu atât creşte nevoia de drog, în acest caz de za­hăr.
Şi uite aşa a ajuns zahărul rafinat să fie numit "otrava albă", iar nutriţioniştii ne mai dau una peste cap cum că organismul nici nu are nevoie de el, întrucât necesarul glucidelor din organism poate fi asigurat prin consumul de fructe sau miere.
Mna grozav, aşa o să-i zic data viitoare doamnei drăguţe care-mi face prăjituri. Săptămâna asta am luat o tavă întreagă de prăjitură buuuună bună cu mere, şi-mi zice:
- Faceţi chef, aşa-i?
- Aăăă, da da!
Cum era să zic că neah, nici pomeneală, vreau s-o mănânc eu pe toată ca remediu antidepresiv? Eeeeh, nu se face!
Altă dată am întrebat:
- Ce-s ălea?
- Fantezii cu finetti sau cu rahat.
Parcă mi-a pierit pofta de dulciuri, fanteziile mele sunt cu frişcă, lumânări, viclenii, îndrăzneli, şoapte şi mângâieri, cu rahat încă n-am încercat!

Bun, deci am stabilit, dulciurile nu-s deloc bune (deşi-s bune rău)!
Mna, de fapt eu sunt precum nenea ăsta din pildă:
O femeie disperată de pofta fiului ei cu privire la dulciuri, găsindu-l deseori mâncând zahăr, s-a dus la un renumit călugăr.
Cu sfială i se adresă:
- Vă rog să-i spuneţi fiului meu să nu mai mănânce zahăr!
După un minut de tăcere, călugărul răspunse:
- Vă rog să veniţi săptămâna viitoare!
Femeia curioasă dar supusă a plecat şi a revenit în următoarea săptămână, în care călugărul spuse copilului:
- Să nu mai mănânci zahăr pentru că zahărul nu-ţi face bine!
De data aceasta, femeia intrigată de cele întâmplate, a întrebat deja aprinsă şi supărată:
- Nu vă supăraţi, dar nu aţi putut să spuneţi la fel de simplu acelaşi lucru şi săptămâna trecută?
- Săptămâna trecută încă mâncam şi eu zahăr, răspunse călugărul.

Yep, asta e, recunosc, trăiesc în păcat. Şi nu doar eu. Am citit deunăzi o ştire şi-am crezut că-i o glumă (dar nu e). Cică: "Fermierii din SUA, confruntaţi cu preţuri record la porumb, hrănesc vacile cu ciocolată, bezele, topping pentru îngheţată şi praf pentru prepararea cicolatei fierbinţi, afirmă crescători de animale, nutriţionişti pentru bovine şi traderi de materii prime, potrivit CNN. Un fermier din Middlebury, statul Indiana, îşi hrăneşte cele 400 de vaci cu bomboane sparte, praf pentru ciocolată fierbinte, fursecuri rupte, cereale pentru micul dejun, coacăze uscate, coji de portocale şi topping pentru îngheţată, amestecate în furaje radiţionale, precum fânul. Zahărul din toping-ul pentru îngheţată pare să crească producţia de lapte şi ajută, de asemenea, la îngrăşarea bovinelor, etc etc."
Acumaaaa, n-aş vrea să fac o legătură între mâncătorii de dulciuri şi drăguţele bovine, zău!

Ce noroc că sunt şi bunătăţi care nu îngraşă şi nu dăunează sănătăţii!
Vă aduceţi aminte de bancul ăsta?
Copiii stăteau la rând pentru a servi prânzul în cantina unei şcoli catolice. Pe un colţ al mesei era o grămadă mare de mere. Măicuţele lipiseră pe tava cu mere un bilet pe care scria "Ia doar unul, Dumnezeu te supraveghează". Puţin mai în faţă, la capătul celălalt al mesei se afla o grămadă mare de prăjituri. Unul dintre copii a scris: "Ia câte vrei, Dumnezeu supraveghează merele".

Ei bine, eu am descoperit reţeta miracol care nici nu te îngraşă, nici nu te otrăveşte şi poţi să iei absolut oricâte pofteşti! Totuşi vă avertizez că sunt extrem de periculoase, am senzaţia că am devenit deja dependentă de la prima doză. Ia priviţi:




Sunt de departe cele mai apetisante lumânări pe care le-am văzut eu vreodată, şi sunt create de fetele de la Lumânăresele şi culmea, au zero calorii !!!
Pe cuvânt că am simţit că s-au copt în cuptoarele lui Moş Craciun sau ceva, aşa-s de vesele şi drăgălaşe şi proaspete toate, numai priviţi ce minunăţii de fotografii au postat pe Facebook!

Eiii, şi acum cu aşa arsenal în dotare, altfel cugetăm la fantezii, eeee, e  culinaaaaare desigur!

L.E. Mi-am îmbogăţit colecţia de bunătăţi cu ceva de iarnă, ia priviţi ce frumuseţi:

Lumanaresele


October 21, 2012

Sailing and D(r)iving


"Odată ce şi-a aruncat vraja, marea te ţine prins în mrejele ei pentru totdeauna." (Jacques Yves Cousteau)

Oricum aş încerca să descriu, senzaţiile pe care le ai când priveşti în jur din apă şi vezi în stânga plajă, în dreapta stânci, în faţă insulă, în spate barcă... nu pot fi cuprinse în cuvinte. Întinderea nesfârșită de ape, măreţia albastrului întunecat și zbaterea necontenită a valurilor te hipnotizează negreşit.
Am putut admira marea în toate nuanţele ei: am văzut atât albastrul indigo, de cerneală, îngemănat cu un turcoaz de poveste, cât şi amestecul albăstrui-verzui, strălucirea de smarald şi azuriul clar, limpede, ca cerul senin de dimineaţă.

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

Mă uit cum soarele sărută marea la apus 
Roşind ea transformă valuri în vin sângeriu
Mă întreb care va fi primul răpus
Încă un pic şi totul devine din nou albăstriu.

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

Fiskardo

Am fost călători neobosiţi ai nesfârşitelor tărâmuri unduitoare dintre Lefkada, Kefalonia şi Ithaka, unde acostam serile să ne odihnim. Mă cuprindea un amestec de emoţie și curiozitate la intrarea în fiecare port nou. Oare de unde vin și unde pleacă vapoarele printre care ne strecurăm? Echipajul și pasagerii zâmbesc și-ţi fac cu mâna.

poze grecia greece image

Poze Grecia Greece image

poze grecia greece image

Porturile mici au un farmec aparte. Noaptea luminile de pe mal se reflectă în apă ca într-o oglindă din povești. E o liniște ireală, iar bărcile par niște foci uriaşe dormitând liniştite. Stau toate cuminţi la doc, legate cu parâme, dar dacă ciuleşti urechile le auzi nerăbdarea de-a o porni din nou spre larg. Luna se oglindește în ape uneori la fel de calme precum cele ale unui lac. Momentul perfect pentru o repriză de night snorkeling.

Fiskardo - Grecia

Frikes - Grecia

Sivota - Grecia

Fiskardo - Grecia

Să priveşti de pe barcă momentul când ziua se îngână cu noaptea, să respiri liniştea care se aşterne peste toate, să simţi briza cum îţi încâlcește părul, să priveşti locul în care cerul sărută marea şi punctul roşu care străluceşte tot mai puternic, ei bine, toate astea se imprimă adânc în suflet şi rămân acolo să-ţi aducă aminte de miracolul naturii.

poze grecia greece image

Apoi deodată bucuria ridicării ancorei, cu zornăitul ei metalic. Ultima barieră. Din nou în libertatea vântului. Puntea îţi fuge de sub picioare, cucerind crestele ameninţătoare ale valurilor. Apa alunecă foșnind sub tine, lăsând o dâră albă de spumă.

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

Prima oprire: Porto Katsiki! E unul dintre simbolurile insulei Lefkada iar plaja sa e considerată una dintre cele mai frumoase din Europa. Spectaculozitatea acestui loc constă în primul rând în minunăţia apelor azurii care vin şi se împrăştie cu mărinimie pe plaja încinsă de soare. Unicitatea sa e dată de golful săpat parcă dintotdeauna de valurile mării direct în munte. Grotele cu nisip sunt sculptate în piatra muntelui măreţ ce îşi priveşte mândru de sus frumuseţile. Peisajul îţi taie practic nu doar respiraţia ci şi graiul.

Lefkada - Grecia

Porto Katsiki - Grecia

Porto Katsiki - Grecia

Porto Katsiki - Grecia

Orăşelul Vassiliki e mititel, cochet, specific grecesc, şi foarte liniştit. Golful larg, generos, îmbrăţişează coasta muntelui ce se ridică din spatele portului, şi are o plajă din pietre amestecate cu nisip, tipic pentru Lefkada. Eu de aici mi-am ales o pereche de cercei drăgălaşi, iar prietenii mei au mâncat un platou uriaş cu monştrii marini.

Vassiliki - Grecia

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image

Unul dintre porturile noastre preferate a fost Fiskardo. Cu casele zugrăvite în pasteluri calde şi obloanele verzui, orăşelul e desprins parcă din cărţile poştale. Iahturile şi bărcuţele ancorate în golf, par venite să ia prânzul la una dintre tavernele pitoreşti ce împânzesc malul. Străzile pavate cu piatră veche sunt înţesate de cafenele, brutării, patiserii şi diverse magazine de suveniruri şi artă.

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

Fiskardo - Grecia

În loc de maşină, la poarta omului vezi câte-o barcă. Totul e atât de simplu şi totuşi atât de frumos! Mesele de lemn ale cârciumioarelor, aşezate chiar pe stradă, sunt albastre sau verzi. Peste tot foarte multe ghivece de flori, atât în faţa caselor cât şi la ferestre.

Fiskardo - Grecia

Locul ăsta imi aduce aminte de un banc:
Yannis stătea liniştit pe malul mării când cineva vine şi îi spune să îi prindă nişte peşte. El îi răspunde că nu, pentru că stă pur şi simplu şi contemplă marea.
Omul insistă: - Îţi dau bani şi nu o să mai ai barca asta prăpădită, o să îţi iei una mai bună.
Yannis tot nu vroia.
Omul începe să îi arate care sunt avantajele: - Dacă prinzi peşte mai mult cu barca cea bună, o să poţi să-ţi iei un vaporaş şi apoi o să-ţi poţi face o fabrică de conserve de peşte şi o să lucreze alţii pentru tine şi tu nu o să mai faci nimic!
La care Yannis răspunde: - Şi acum ce ţi se pare că fac?

Fiskardo - Grecia

Vechiul far emană o atracţie specială căci am parcurs drumul abrupt până acolo şi seara şi dimineaţa. Norocul meu, căci am avut privilegiul să admir şi apusul şi răsăritul... uimitor, ameţitor, fantastic de frumos!

Rasarit in Fiskardo

Rasarit in Fiskardo

Alt loc care mi-a plăcut a fost Melissani. În mitologia greacă, Melissani era peștera nimfelor. În interiorul ei se află cel mai spectaculos lac de pe insulă. Lacul care face peştera atât de specială a apărut după ce terenul de la suprafaţă s-a surpat în urma unui cutremur. În centru se află o mică insulă, ea fiind de fapt partea superioară a peșterii ce s-a prăbuşit lăsând la vedere un petec de cer, iar razele soarelui schimbă culoarea apelor în mod diferit în fiecare moment al zilei, de la cenuşiu la diferite nuanţe de albastru, care apoi sunt reflectate pe pereţii peşterii. Totul era absolut impresionant, apa avea culoarea albastru indigo şi o claritate de cristal încât aveai senzaţia că are doar câţiva metri, dar gondolierul ne-a precizat că sub noi era o adâncime de peste 30 de metri.

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Melissani - Grecia

Ah, Ithaka... munţi, râuri, oraşe construite de-a lungul secolelor, castele, temple, muzică, mâncare bună, mare şi soare! Nu degeaba s-a tot luptat Ulise atâţia ani să se întoarcă acasă! Noi am vizitat portul Frikes, pitoresc, liniştit, desprins parcă dintr-o poveste, un loc minunat, aflat în partea de jos a unei văi abrupte împădurite.
Dintr-un magazin mititel mi-am ales nişte scoici foarte frumoase, ocazie cu care mi-am rupt o curea la săndăluţe. Hrrr!

Ithaka - Grecia

Ithaka - Grecia

Frikes - Grecia

Frikes - Grecia

Frikes - Grecia

Frikes - Grecia

Frikes - Grecia

Am acostat şi în portul Sivota, un loc încântător, cu ape albastre cristaline şi vile frumoase, construite din piatră. Nu pot să spun că am savurat prea mult arhitectura, căci am parcat toţi urgent la o tavernă, iar apoi am găsit o discotecă unde ne-am destrăbălat.
Despre tavernele greceşti, numai de bine. În general sunt o adevărată încântare pentru ochi. Chelnerul îţi zâmbeşte de parcă te cunoaşte de-o viaţă şi i-ai adus pachet de acasă, mesele sunt curate, iar mirosurile te ţin tremurând de poftă. Plus te servesc cu pâine prăjită caldă, crocantă şi unt moca înainte de orice consumaţie.

Sivota - Grecia

Sivota - Grecia

Sivota - Grecia

Pe unde am umblat n-am prea văzut căţei, ci doar pisici. E plin, plin de feline mustăcioase pretutindeni. Se ascund în umbră, lângă taverne sau tomberoane şi aşteaptă să fie aruncat gunoiul, dar nu ezită să iasă la cerşit la drumul mare sau chiar la pescuit.

poze Grecia  - Greece image

poze Grecia  - Greece image


Mii de mulţumiri căpitanului care a avut grijă de noi în această călătorie fantastică, şi care nu s-a abătut nici o secundă de la de la sloganul "tot ce-i mai bun pentru echipajul meu"!

capitanul

echipajul


Eh, şi după aceste imagini, să desconspirăm şi the photographer, aka eu RoseN, aşa cum m-au surprins alţii:

Adela Hriscu

Adela Hriscu

poze Grecia  - Greece image

Adela Hriscu

În concluzie, ca bonus, din bunătatea inimii mele  o să vă sugerez ceva: voi, toţi cei pe care la un moment dat domnul Cougar, aka Andi Tuţescu v-a enervat, iritat, călcat pe nervi, pocnit peste degeţele cu steluţele lui de grammar nazi, ironii şi răutăcisme, sunteţi invitaţi să participaţi la expediţiile celor de la Sailing and Diving căci o să aveţi ocazia să-i scoateţi pe nas toate mizantropiile cu vârf şi îndesat. Adică ce poate fi mai mişto decât Andi făcând zilnic curăţenie după voi, Andi făcând de mâncare, Andi spălând grămezi de vase, Andi făcând piaţa după mofturile voastre personale, Andi stând cuminte la poză (sau nu), Andi culegând arici de mare ca să nu vă înţepaţi voi, Andi trăgând vasul după el ca să ajungeţi în golful cel superb, Andi cântând la chitară ca să vă distreze la două noaptea deşi era extrem de somnoros, Andi umblând după voi prin ploaie pentru că v-aţi despărţit aiurea de grup, Andi înghiţindu-şi replicile acide din 5 în 5 minute, pe scurt, Andi la job şi voi la distracţie, deci pe bune, asemenea şansă nu trebuie ratată, alta nu mai prindeţi!



poze Grecia  - Greece image







Ah, totuşi în apă nu vă bazaţi pe el c-o să vă salveze de la înec, eventual o să încerce să vă bage cu capul sub apă. Totuşi cumva paparazzo a supravieţuit. Eh, nimeni nu-i perfect!

Încheiem cu melodia excursiei (nu, nu întrebaţi de ce am ales-o taman pe asta, pur şi simplu suntem noi mai ciudăţei):