March 30, 2012

Solidaritate masculină

Vine o vreme în viața fiecărei femei când... Nu, nu e chestia cu ceasul biologic. Nici măcar cea când ajunge la concluzia că ar fi bine să se mărite. Sau să slăbească.
Nimic atât de dramatic. Nuuuu, astăzi vom discuta despre acel delicat moment când domnișoara se hotărăște să facă școala de șoferi.

Ne aflăm în plină primăvară, cu muuulți ani  în urmă. Ideea carnetului de șofer înmugurise în mintea domnișoarei Alexandra exact după ce se despărțise de prietenul ei mult iubit, desigur din cauze total nedrepte, la o săptămână după ce-și sărbătorise cei 19 anișori. Păi ce, ăsta-i motiv de ceartă, să te vadă cineva pe stradă c-un băiat și să-i spună iubitului? Cum să te iei dom'le după gura lumii, așa am ajuns? Bine, de apreciat a apreciat  totuși că iubitul a așteptat până după ziua ei de naștere, cadoul fiind deja cumpărat, și imposibil de returnat. Mdeh, alte vremuri.

Proaspăt venită la facultate din alt oraș, ce faci atunci când nu cunoști prea multă lume și ai nevoie de ajutor? Te  îndrepți  spre colegii de facultate pentru informații. Preferabil cei cu mașină. Care, nu-i așa, probabil au și carnet.
Cum se uita ea lung prin sala de curs după un potențial binefăcător, privirea îi fu atrasă de părul negru ondulat al unei creaturi masculine care tocmai intra. Ochi negri fermecători, înalt, subțire, zâmbet sexy. Plus mașină de la tata. Toate aceste atribute îl recomandau categoric pe Dragoș pentru rolul de salvator.
"Locul ăsta-i liber.", murmură Alexandra zâmbind subțire.
"Să stăm așa în față la cursul de BMC? Mai bine mă duc în spate!"
"Mmmda, dar poate așa te vede profa și te ține minte la examen!" (erau niște zvonuri perfide cum că doamna T ar favoriza băieții la examene, mai ales pe cei frumoși, de când soțul ei divorțase pentru o studentă mult mai tânără. Sigur erau doar zvonuri dom'le, unde s-a mai auzit ca un bărbat să facă o treabă atât de josnică?)
Și uite așa, datorită soțului doamnei T, cei doi au îndurat cursul împreună, mai cu un ochi la tablă, mai cu o chicoteală pe sub bancă.
Unii zic că toate lucrurile bune au un sfârșit. Din fericire se pare că e valabil și pentru cele rele. Staaați, ziceam si eu o vorbă, a nu se înțelege că materia doamnei T era o pierdere de vreme, nuuuu! (amândoi au luat 10 la examen, notă necesară pentru bursă și cămin, în definitiv ce altceva conta?)
"Mergi acasă?"
"Da, înspre Hașdeu.", se trezi ea vorbind.
"Hai că mergem împreună, trec și eu prin cămin să mă schimb."
Afară aștepta liniștită dacia de culoare galben pai (serios, cui îi place culoarea galben? galben???).
"Tu de când ai carnet?", îl chestionă cu o privire galeșă.
"Păi e aproape un an, dar conduc de vreo 3!"
"Aha, văd că ai dat jos semnul de începător", șopti o voce vicleană.
"..."
"Auzi, nu știi o școală bună de șoferi?"
"Ăăăă, pai văru-mio tocmai ce și-a luat carnetul, da-i știa unchiu pe ăia, și nu prea s-a dus la teorie. I-am  mai dat eu ceva chestionare."
"Aha, nu-mi dai și mie cartea?", sclipiră brusc ochișorii ei întunecați.
"Ba, îi zic să mi-o aducă. Vii la un suc?"
"Azi? În seara asta mergem cu fetele la o basarabeancă-n cameră, c-a adus aia parfumuri originale, și chi...ăăă ceva haine de firmă ieftine."

Peste câteva zile au ieșit in Nera, cu gașca. Fum, bere, biliard.
Au urmat seminarii și laboratoare, unde cumva se găsea mereu un loc liber lângă unul sau celălalt.  Apoi un coleg și-a ținut ziua în disco Atlantis, tat'su era mare bișnițar.
"Dragoș, ai vorbit cu văr-tu să-mi aducă cartea de legislație?"
"Ce zici?"
"Chestionarele mă!!!", strigă ea, s-o acopere pe Britney Spears sau poate pe Christina Aguilera.
"Aaa da, da, mi le-a adus. Ți le dau", se apropie el și-o luă  în brațe, că tot începuse Guns N'Roses cu al lor Don't Cry.
Noaptea s-a terminat cu un sărut romantic pe treptele din fața căminului ei.
"Mâine îmi aduci cartea la laborator?"
"Sper că da."
"Super, see ya, paaa!"
Dimineața laborantul a fost ușor surprins că n-a apărut nimeni. Și nu l-a deranjat nici un student de la conversația spumoasă cu sexygirl69 pe mirc.

Înspre seară au început şovăielnic să apară unul câte unul la seminarii.
"Am uitat ălea în cameră, dar când ieșim putem urca și ți le dau."
"Mmm bine."
"Stai că sun să văd dacă-i vreunu-n cameră, văd că n-am cheia la mine."
"..."
Seminariile de MPC erau divine, dă Domnu și se termină pe la 8. În nici jumătate de oră  erau în fața căminului de băieti.
"Stăm la  4 și nu merge liftul.", zise el luând cheia de la portar.
"Superb!"

În cameră era o liniște suspectă. Și beznă.
Expresia de pe fața lui Dragoș când aprinse lumina oscilă undeva între orbecăiala unei fermentări sulfuroase și-o furie decromatizată glacială. Posibil din cauza zecilor de postere Playboy lipite deasupra unui pat. Patul lui, mai precis.
"Băăăi, pfuuuuui ce cretini. Deci ălea NU le-am pus eu!", se strâmbă el iritat.
"Hihihihi, lasă că și noi am lipit în cameră  tapet cu floricele, să ascundem găurile din pereți." chicoti fata evident amuzată.
"Mdeah. Vrei un pahar de vin? Am adus o damigeană de la bunicu, e pe'aci pe undeva. "
"Ăăăă, nu. Nu mi-e sete."
"Mi-a trimis mama prajitură. Cred că-i cu măr.", găsi el repede varianta câștigătoare.

Dădură să se așeze pe pat.  Un vuiet care ar fi acoperit și Cascada Urlătoare izbi instant pereții camerei: "Nuuuuuuuu te așeza!".
Stați liniștiți, erau doar niște pioneze împrăștiate generos sub și peste cuvertură.
"Colegii tai sunt simpatici, hihihihi! ", pufni ea privindu-l cu un surâs vag  amuzat pe buze.
"Unde-s chestionarele, să nu le uit cumva?"
"Caută acolo, până strang eu porcăriile ăstea.", îndreptă el degetul spre un dulap, urmărind apoi cu privirea proporția dintre talie și șoldurile unduinde ce se îndepărtau. Tocmai la fix să observe cum un morman de prezervative colorate se revărsau la deschiderea ușii. Înghiți în sec. Mai conta dacă zicea că nu-s ale lui?
"Ah, gata...am găsit!" gânguri ea veselă, întorcându-se spre farfuria cu prăjituri.

O prinse de mână, strângându-i ușor degetele lungi și subțiri. Cealaltă palmă îi atinse coapsa  și alunecă ușor în sus pe linia blugilor. Degetele ei îi mângâie părul, gâtul, brațul, stârnind  fiori reci. Buzele ei erau moi și fine, de-o căldură arzător-dulce. Desfăcu încet un nasture de la cămașa ei.
Alarma unui ceas deșteptător plasat discret sub o pernă sfredeli instantaneu în mintea lui Dragoș coridoare umede și întunecate în care pluteau resturile haotice ale inventivilor săi colegi.

După ce-și înăbuși cu greu râsul, Alexandra se ridică domol, puse cartea în poșetă și suspină "Hai că mă duc acasă, deja-i târziu."
Degeaba a căutat Dragoș o portiță de scăpare din infernul negru al minții sale, întunericul absolut pusese deja stăpânire. "Te pup, vorbim!"

O dilemă rămâne totuși, a reușit sau nu Alexandra să-și ia carnetul de șofer?
Răspunsul AICI!
 


L.E. Publicată pe DC.

26 comments:

  1. Hahaha, thank you, thank you milady :)

    ReplyDelete
  2. Felicitări! Aşteptăm prezenţa în "Recomandările de seară" de pe Daily Cotcodac, dacă s-o mai face rubrica. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci hai hai...fara mistouri, daaaaaa? =)) la mine pe blog lumea tre sa fie serioasa =)) ahahahaha =))

      Delete
    2. Vrei ceva serios? În regulă. Să ştii că e prima oară, după mai bine de un an şi jumătate, când pun un blog în "bookmarks". Nici măcar pe Andi nu l-am pus (sper să nu mă audă :D ). Texte faine în continuare, aici şi pe DC! :)

      Delete
    3. =)) Stai linistit, ca nu o sa te deranjeze prea mult blogul asta, doar n-ai crezut ca o sa ma si apuc de scris =))
      P.S. Andi sigur nu ma citeste, are el chestii mai importante de facut... si el oricum nu se supara pentru nimic

      Delete
    4. simt că mircea se răzbună pe mine pentru că nu l-am sunat.

      dragă mircea!

      are să fie bine. te sun mâine.

      Delete
    5. Sigur, daca-ti angajezi intre timp o secretara!

      Delete
    6. Aşa-i, Cougăre, cum m-ai citit tu! Auzi, dacă mă suni mâine, poate ne şi vedem la o bere, nu doar la un rachiu. Oricum, eu nu am de făcut revizie tehnică nici unui blog. :)

      Delete
  3. uăi, nu egzistă nimicuri efemere, nimicul îi etern!
    şî ci ruoz îi p-aici.. 'ăilei..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Prostia este eterna mai! restul e discutabil...

      P.S. Asta-i opera ta oricum, sper ca esti mandru!

      Delete
    2. deci, prostia şi nimicul. şi eu n-am făcut niciodată ceva aşa roz.

      Delete
    3. Fie cum spui tu :D azi ma simt generoasa (ca doar nu-s nebuna sa ma contrazic cu tine)
      Hihihi, clar ca n-ai fi facut tu direct "ceva aşa roz" nici puscat :)
      Dar uite ce draguuuuuuuuut m-ai inspirat :D
      Hai fii o mama buna :D

      Delete
  4. the horror. the humanity. oameni buni, îmi cer scuze! adelă, măcar scrie des, să ne concentrăm pe text.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fie! De ziua ta o sa schimb tema intr-o minunata culoare gri... sau poate chiar negru!

      Delete
  5. Felicitări!
    De-acum, din moment ce ţi-ai făcut un blog, nu vei mai avea viaţă personală!
    Dar merită!
    O vreme...:)))))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bineeeeee, doar nu o sa stau calare pe el toata ziulica?! :)))

      Delete
  6. A new star is born, so felicitari si sa scrii cat mai des, da?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Wow mersi mersi, m-ati emotionat :D

      Delete
  7. RoseN fata,ce sa-ti spun ?!
    Scrii bine,asa ca,primesti sincere felicitari din partea noastra ,precum si calduroase imbratisari si,bineinteles,nelipsitii pupicei :)
    Si stii ceva ?
    Ar fi pacat sa nu continui cu ce ai inceput,asa ca....la scris cu tine :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hihihi :) hai maaaaaai, ce-am gresit de vrei sa ma pui la muncaaaa :))
      Eu sunt mai lenesaaaaa!

      Delete
    2. Du-te, măi, corporatiştii nu sunt leneşi! :))

      Delete
    3. zau, de parca tu si stii :))

      Delete
  8. Cred ca ambitia i s-a accentuat. O provoca frustarea din solidaritatea masculina.

    ReplyDelete