Știţi acele autobuze ce oferă condiţii civilizate de transport, curate, spaţioase, moderne şi punctuale? Deci nu, nu o să vă povestesc despre aşa ceva.
Viaţa de
student presupune deplasarea cât mai rapidă în punctele unde se ţin cursuri, aşa
că Alexandra foloseşte intensiv mijloace de transport în comun. Aţi ghicit,
încă nu şi-a luat permisul.
De
obicei când autobuzul soseşte în staţie oamenii se îmbulzesc pe scări şi se
înghesuie ca şi sardelele, deci e practic imposibil să nu iei parte la diverse
conversaţii, vrei, nu vrei.
-Fată,
ţi-ai luat ruj?
-Da, tu,
de la Central.
-De
care, de buze, aşa-i?
Ceva mai încolo o doamnă cu un copilaş în braţe îşi face cu greu loc să iasă prin puhoiul care se înghesuie să intre. Noroc cu un domn că puse urgent lucrurile la punct:
-La o
parte, nărozilor, că trece un copil cu o doamnă în braţe!
Un tip
stătea rezemat comod de uşa autobuzului. Prietenul său îl
trage disperat în sus pe scară. Poate şi pentru că în spatele lui, făcută afiş
sub cele 100 kg, era o domnişoară ce dădea din mâini, mai precis din degete, căci
atât se mai vedea de sub el. Probabil de asta era uşa atât de confortabilă.
Pe locurile din spate un grup de fete ciripeau vesele:
-Ghici
ce mi-a zis azi Andreea despre Mona!
-Că se
mărită?
-Hah, ce
tot spui tu fată, nuuuu! Cică îşi dă demisia! Și ghici de ce!
-Pentru
că nu are biroul roz? Sau nu mai are şerveţele şi-o fac colegii să plângă?
Pentru că nu poate purta pantaloni scurţi? Sau mănâncă cineva biscuiţi în
spatele ei? Ooo tuuuu, mă omori cu atâta suspans!
-Nu
dragă, nimic atât de palpitant! Cică nu prea are de lucru, şi ea vrea să facă
ceva mai interesant!
-Hahaha!
Știi, ma gândesc s-o sun să-i zic: "Am auzit că vrei să te muţi, eu m-am tot gândit, şi ştii ce? Mai bine te-ai
mărita dragă!"
Ahhh
dragostea, ce sentiment minunat! Ne face să prindem aripi, să zburăm printre
nori şi apoi să ne izbim cu capul de prag. Ce poate fi mai frumos decât să
simţi acest mirific sentiment împreună cu persoana iubită? Mmmm, poate să-l împarti şi cu alţii?
-Tu esti,
Mihai? Vai, iubire, ce dor mi-a fost de tine, sunt aşa fericită că ai sunat, prinţul
meu drag! Aha...sigur, ne vedem daaaa! Puuuuup!
După un
minut, sună ea pe cineva:
-Cosmine,
rămâne pe sâmbătă ieşirea aia? Mhm, da iubire, sunt niţel ocupată şi obosită,
am mult de lucru. Sigur că mi-e dor de tine, dar ştii şi tu cum e. Da, şi eu am
sperat să te văd mai repede, nu mai suuuuport lipsa ta, daaaa! Ok iubire, hai
te pup, pa pa!
Sună iar
telefonul:
-Antonio,
amore mio! Ah, come ti voglio vicino, sai che tu sei la mia felicita! Voglio
respirare per sempre tuo amore! Certo che ti amo, angelo mio! Si, si...a presto!
Ti bacio tanto cuore mio!
Undeva în
spate se aude:
-Tineretul
ăsta! Nu mai are deloc respect!
-Și moda, nu-i mai înţeleg, arată ca
nespălaţii, cu cozi d'ălea şi lanţuri şi pantaloni rupţi!
-Le dau
părinţii bani şi ei se duc şi se droghează!
-Nu mai
au pic de ruşine, vorbesc numai cu pula şi obscenităţi!
-Pe
vremea lui Ceauşescu tinerii ştiau ce e ăla respect, pe vremea lui era mai
bine! Acum nici măcar locul pe scaun nu-l cedează!
Un tip
răbufneşte:
-Mamaie,
dar tu n-ai văzut cum arată tânăra generaţie? Îs slabi, cu ochii tulburi de la
calculator... pai cum Doamne iartă-mă să nu-i laşi să stea pe scaun, crezi că
muşchii ăia atrofiaţi îi pot susţine mai
mult de 2-3 staţii?
Măcar la
asta n-au avut ce riposta.
Alexandra
observă iute un grup de controlori ce urcă în staţie. Sare repede să
composteze biletul, când unul dintre ei debitează grav:
-Acum se
face biletul? şi încearcă să pună mâna pe compostor.
Ea îi
trage mâinile, compostează biletul, se uită adânc în ochii lui şi spune serios:
-Niciodată
nu e prea târziu!
Și acum să ne calmăm zic.
Da. M-am calmat de-atata ras cu lacrimi ma schimonosesc.Inca icnesc si-un gand pe controlor ma tot revolta : Ce aveti cu Alexandra, aceasta, dezinvolta ?
ReplyDeletehttp://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pJ5_B1tV89U
:D Asa-s unii mai ghinionisti :D
ReplyDeletedacă-ţi frigea o amendă, vezi altădată nu mai căscai gura la ce vorbeşte lumea :))
ReplyDeleteEuuuuuuuuu? eu? :) vaaaaaaai de mine, eu nu m-am urcat niciodata fara bilet :))
DeleteObserv că personajul ăsta foiletonic, Alexandra, e pusă numai pe şmecherii. Ba seduce şi abandonează băieţi pentru a obţine teste auto, ba circulă fără bilet cu transportul în comun, sfidând pe faţă autorităţile, ba trage cu urechea la tot soiul de conversaţii private şi le face publice pe net. Sunt curios ce s-o mai fi ales de ea în prezent...
ReplyDeleteMhm, asta e...nu suntem toti perfect ca uniiiiii!
DeleteO sa ma interesez, si va tin la curent :D bzzzzzz-bzzzzzzzzz!
:)
Deletehmmm...continuarea... :)
ReplyDeleteSper ca nu toate povestile Alexandrei se termina asa brusc :((
ReplyDeleteNah, o cafeluta, un schimb de idei, logos, eros si thanatos.. e si pacat sa nu se mearga mai departe, caci potential exista :)
Hmmm, pai se termina cu muzica mai :)) acu nu toti sunt asa povestitori ca tine :D
ReplyDeleteAi umor, ştii bine!Acum ştiu şi mai mulţi!
ReplyDelete