Cugetări din autobuz

Știţi acele autobuze ce oferă condiţii civilizate de transport, curate, spaţioase, moderne şi punctuale? Deci nu, nu o să vă povestesc despre aşa ceva.

Viaţa de student presupune deplasarea cât mai rapidă în punctele unde se ţin cursuri, aşa că Alexandra foloseşte intensiv mijloace de transport în comun. Aţi ghicit, încă nu şi-a luat permisul.

De obicei când autobuzul soseşte în staţie oamenii se îmbulzesc pe scări şi se înghesuie ca şi sardelele, deci e practic imposibil să nu iei parte la diverse conversaţii, vrei, nu vrei.

-Fată, ţi-ai luat ruj?

-Da, tu, de la Central.

-De care, de buze, aşa-i?

Ceva mai încolo o doamnă cu un copilaş în braţe îşi face cu greu loc să iasă prin puhoiul care se înghesuie să intre. Noroc cu un domn că puse urgent lucrurile la punct:

-La o parte, nărozilor, că trece un copil cu o doamnă în braţe!

Un tip stătea rezemat comod de uşa autobuzului. Prietenul său îl trage disperat în sus pe scară. Poate şi pentru că în spatele lui, făcută afiş sub cele 100 kg, era o domnişoară ce dădea din mâini, mai precis din degete, căci atât se mai vedea de sub el. Probabil de asta era uşa atât de confortabilă.

Pe locurile din spate un grup de fete ciripeau vesele:

-Ghici ce mi-a zis azi Andreea despre Mona!

-Că se mărită?

-Hah, ce tot spui tu fată, nuuuu! Cică îşi dă demisia! Și ghici de ce!

-Pentru că nu are biroul roz? Sau nu mai are şerveţele şi-o fac colegii să plângă? Pentru că nu poate purta pantaloni scurţi? Sau mănâncă cineva biscuiţi în spatele ei? Ooo tuuuu, mă omori cu atâta suspans!

-Nu dragă, nimic atât de palpitant! Cică nu prea are de lucru, şi ea vrea să facă ceva mai interesant!

-Hahaha! Știi, ma gândesc s-o sun să-i zic: "Am auzit că vrei să te muţi, eu m-am tot gândit, şi ştii ce? Mai bine te-ai mărita dragă!"

Ahhh dragostea, ce sentiment minunat! Ne face să prindem aripi, să zburăm printre nori şi apoi să ne izbim cu capul de prag. Ce poate fi mai frumos decât să simţi acest mirific sentiment împreună cu persoana iubită? Mmmm, poate să-l împarti şi cu alţii?

-Tu esti, Mihai? Vai, iubire, ce dor mi-a fost de tine, sunt aşa fericită că ai sunat, prinţul meu drag! Aha...sigur, ne vedem daaaa! Puuuuup!

După un minut, sună ea pe cineva:

-Cosmine, rămâne pe sâmbătă ieşirea aia? Mhm, da iubire, sunt niţel ocupată şi obosită, am mult de lucru. Sigur că mi-e dor de tine, dar ştii şi tu cum e. Da, şi eu am sperat să te văd mai repede, nu mai suuuuport lipsa ta, daaaa! Ok iubire, hai te pup, pa pa!

Sună iar telefonul:

-Antonio, amore mio! Ah, come ti voglio vicino, sai che tu sei la mia felicita! Voglio respirare per sempre tuo amore! Certo che ti amo, angelo mio! Si, si...a presto! Ti bacio tanto cuore mio!

Undeva în spate se aude:

-Tineretul ăsta! Nu mai are deloc respect!

-Și moda, nu-i mai înţeleg, arată ca nespălaţii, cu cozi d'ălea şi lanţuri şi pantaloni rupţi!

-Le dau părinţii bani şi ei se duc şi se droghează!

-Nu mai au pic de ruşine, vorbesc  numai cu pula şi obscenităţi!

-Pe vremea lui Ceauşescu tinerii ştiau ce e ăla respect, pe vremea lui era mai bine! Acum nici măcar locul pe scaun nu-l cedează!

Un tip răbufneşte:

-Mamaie, dar tu n-ai văzut cum arată tânăra generaţie? Îs slabi, cu ochii tulburi de la calculator... pai cum Doamne iartă-mă să nu-i laşi să stea pe scaun, crezi că muşchii ăia atrofiaţi îi pot susţine  mai mult de 2-3 staţii?

Măcar la asta n-au avut ce riposta.

Alexandra observă iute un grup de controlori ce urcă în staţie. Sare repede să composteze biletul, când unul dintre ei debitează grav:

-Acum se face biletul? şi încearcă să pună mâna pe compostor.

Ea îi trage mâinile, compostează biletul, se uită adânc în ochii lui şi spune serios:

-Niciodată nu e prea târziu!

Și acum să ne calmăm zic.