May 02, 2012

Doar o vorbă despre nimicuri

Nastratin Hogea avea două păsărele într-o colivie. Într-o zi a trimis după veterinar.
-Sunt tare îngrijorat de păsările mele. Nu s-au mai găinăţat de o săptămână.
Doctorul s-a uitat în interiorul coliviei şi l-a întrebat:
-Întotdeauna ţii pe fundul coliviei o hartă a pământului?
-Nu, i-a răspuns Nastratin, am pus harta doar acum o săptămână, căci nu mai aveam ziare.
-Aha, păi aşa se explică! Păsările sunt creaturi sensibile. Preferă să se abţină, căci îşi imaginează că s-a adunat destul rahat pe această planetă. 

Aşa şi eu, am senzaţia că se vorbeşte foarte mult despre orice şi se pierde prea mult timp cu informaţii care nu folosesc nimănui, seci, goale, inutile. Nu lăsaţi cuvintele să interfereze cu experienţele voastre, adică nu chiar cu toate. Din când în când nu spuneţi nimic, nu puneţi vreo etichetă, doar fiţi de faţa şi priviţi. 
Acumularea de cunoştinţe nu este totuna cu adevărul şi cunoaşterea, cuvintele reprezintă doar un concept, la fel cum cuvântul "iubire" nu este totuna cu iubirea propriu-zisă, sau cuvântul "hrană" cu hrana reală. Limbajul este foarte alunecos, el substituie realitatea cu descrierea ei. Numele nu este niciodată acelaşi lucru cu obiectul real. Limbajul falsifică realitatea, căci ordonează lucrurile într-o manieră liniară. Ca să alcătuim o frază, începem mai întâi cu un cuvânt, urmat de un altul, şi altul. Dar existenţa nu este liniară, ci simultană. Nu exist eu, apoi tu, apoi el, ci existăm cu toţii simultan. Rostind un cuvânt ai interzis contrariul său. Totuşi contrariile coexistă, viaţa cu moartea, iubirea cu ura. Dacă spui "în cameră este lumină" afirmi automat că "în cameră nu este întuneric". Limbajul nu acceptă paradoxul, cuvintele nu pot descrie decât o jumătate de adevăr, în schimb existenţa este paradoxală, neliniară, multidimensională.
Numele sunt necesare, dar măcar pentru o clipă să nu ne identificăm cu ele, altfel ratăm exact existenţa pură. Viaţa este vie, plină de contrarii şi ritmuri. Acum pleci, acum te întorci. Acum te desparţi, acum te întâlneşti din nou. Un om care iubeşte simte din când în când nevoia să se enerveze, în caz contrar iubirea devine monotonă, o fundătură unde este imposibil să te relaxezi. Limbajul este liniar, dar existenţa este circulară.

Aşa încât orice aţi încerca să demonstraţi cu ajutorul cuvintelor este irelevant, căci realitatea nu depinde de nici un argument. Ea există în sine, a existat înaintea noastră şi va continua să existe şi când noi nu vom mai fi. Nu are nevoie de martori şi de sentinţe. E irelevant dacă eşti pro sau contra, doar îţi risipeşti energia şi timpul în dispute. Mai bine ai trăi direct, mai bine te-ai bucura.
Fiindcă vieţii nu-i pasă de convingerile tale, ceea ce contează din perspectiva vieţii este că trebuie să mănânci dacă ţi-e foame, să bei dacă ţi-e sete, să te acoperi dacă este prea frig, să dormi dacă eşti obosit. Aceste lucruri minore nu sunt de fapt chiar atât de minore, ele sunt vitale. Nu poţi vedea ce se află chiar sub nasul tău, dacă te gândeşti la lucruri aflate la mare distanţă, la cuvinte, concepte, doctrine. Tot ceea ce v-aţi dorit vreodată se află chiar acolo, în faţa voastră. Aşa că trăieşte pur şi simplu, bucură-te de viaţă şi de lucrurile mărunte. 
Și nu uita să râzi. Cu cât râzi mai mult, cu atât dramatizezi mai puţin, cu atât eşti mai senin şi mai sănătos.
Căci cel mai mare dar al Universului este liberul arbitru, şi asta ne-a dat fiecăruia dintre noi şansa de a-şi alege singur drumul.
Carlos Castaneda spunea: "Noi ori ne facem nefericiţi ori ne întărim, tot atât muncim". 

Se spune că într-o zi pe când regele se afla în vizită la maestrul zen Muhak, a grăit astfel:
-Prietene, ne cunoaştem de multi ani, suntem singuri, le-am spus servitorilor mei să plece. Să schimbăm câteva glume. N-am mai râs de prea mult timp!
-Va poftesc stăpâne, să-mi spuneţi ceva vesel...
-Dragul meu Muhak, oricât ai fi tu de maestru zen, nu faci mai multe parale decât un măgar, un măgar dobitoc! Ha, ha, ha!... Acum e rândul tau, a spus regele. Spune-mi ceva hazliu!
-Stăpâne, aşa cum sunteţi acum, semănaţi cu Shakyamuni la poalele copacului Trezirii!
-Asta nu e deloc amuzant, a spus regele. Eu te compar cu un măgar dobitoc, iar tu mă asemeni cu marele Buddha însuşi!
-Dar stăpâne, a răspuns Muhak, e ceva specific măgarilor să vadă peste tot doar măgari şi specific lui Buddha să vadă în orice fiinţă doar natura sa de Budhha.

P.S. Doar pentru filozofi - un prieten a scris un mic tratat despre nimic:


21 comments:

  1. Zău acum, RoseN, văd că te-ai apucat să faci antropologie simbolică şi interpretativă... Azi-mâine îmi iei şi postul în cercetare, sigur o să te prefere pe tine, cu aşa un CV şi aspect sociabil... :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. :)) nuuuuuuu nu! Pai ce sa fac eu cu atata timp liber? :)) neah :))

      Delete
    2. Ia spune, cât ţi-a luat ca să scrii textul ăsta? Ei? Ăsta e timpul liber din cercetare (sau ar trebui să fie, în cazul ideal :P )!

      Delete
    3. Da daaaaaaa, pentru cercetare, of course :)) nici n-am zis altceva :))
      Măi, a durat mai putin decat la cele "funny" :)) acolo e nitel mai complicat :)) doar n-ai vrea sa devin, Doamne fereste, o fiinta amuzanta :))

      Delete
    4. Şi de ce nu? Tu poţi să faci orice VREI :D ai reţinut esenţialul? =))

      Delete
    5. =)) ihi, dar NU VREAU! =)) le las altora gloria asta

      Delete
    6. Lasă că-ţi iese chiar şi fără să VREI. Mă refer la partea cu amuzamentul. :P

      Delete
    7. Daaaaa, observ ca va place sa va distrati pe seama mea :))))

      Delete
  2. Sunt de fata si privesc, uite ca si pot sa tac...
    (sa te bucur nu indraznesc)
    Dar mai am putin si pac !
    Trebuie sa flecaresc, altfel, ganditor ma fac.
    Citesc si zambesc naiv*. Ca un bond, contemplativ...

    Nota 1:
    *Ca tot prostul flecarit**
    Nota 10:
    **Flecarit si fericit***... (hai, hai)

    Nota 11:
    Am citit si am simtit
    Scormonici de erudit. (ai, ai)

    ReplyDelete
  3. ***Erata uitata :
    Cand pe altul faci sa rada criza nu mai este hada.
    Semnat
    Bonz Joyflint Bond
    http://joyflint.wordpress.com/?s=bond

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eh da, asa cu semnatura, e alta viata :))

      Delete
  4. Mă gândeam la păsărelele lui Nastratin Hogea... şi sunt curios, pe care ziare se găinăţau mai bine? :P

    ReplyDelete
  5. hello. s-ar putea sa ti placa ac blog http://mugetarileluifrantz.ro/

    ReplyDelete
  6. Sa ne minunam, zic...\
    http://www.youtube.com/watch?v=RpJp1Wxmyfs

    ReplyDelete
  7. ...daca vietii nu-i pasa de convingerile mele,de ce aleg sa continui sa fiu moral?...daca TOTUL e efemer de ce continui sa cred ca maine trebuie sa fiu mai bun ca azi?..cu ce scop?..si pt cine?...si daca viata cu tot ce implica ea,asa scurta fiind,nu-mi ofera nimic dupa ea,de ce mai ridicam demnitatea umana la rang de virtute?
    Nimicul e efemer prin excelenta,insa aleg sa cred ca eu
    sunt deasupra "lui".
    "Cea mai mare dezamagire a omului e sa-si dea seama nu ca a inteles gresit sensul vietii,ci ca acesta nu exista"...spunea cineva.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Normal ca Realitatii nu-i pasa de convingerile tale, TIE iti pasa, caci nu faci lucrurile pentru altii, le faci pentru TINE!
      Si nimic nu TREBUIE, totul e optional... e o chestie de opinie si perspectiva.
      Iar moralitatea a fost inventata de oameni, din punctul de vedere al Universului nu exista asa ceva! Pentru noi conteaza bine/rau, doar pentru noi.
      Si nu mi se pare nici o dezamagire sa-ti dai seama ca nu exista un scop anume, ci un mare pas inainte. Caci nu e important scopul, ci drumul pe care-l parcurgi pana acolo.

      Delete
  8. ...pe holurile de la Oxford, Cambridge sau Westminster ii auzi pe profesori si elevi vorbind in "soapta",de frica sa nu se invarta in mormant tatuca Darwin si nici ei sa nu-si piarda doctoratele prezente sau,...cele viitoare,recunoscand ca daca am putea rezolva problema mortii n-am mai avea nevoie de speranta si de D-zeu!..dar....!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. ce noroc ca n-avem nevoie de "doctorate" ca sa fim ceea ce suntem :D

      Delete