May 16, 2012

Red

A fost odată, demult, demult, spre soare-răsare, o căsuţă din lemn de brad, la poalele unui munte de zăpadă. Aici locuia, împreună cu bunicuţa ei, o fetiţă zglobie şi drăgălaşă pe care toată lumea o iubea. 
Când fetiţa împlini 12 ani bunica îi dărui o superbă mantie de catifea roşie brodată cu fir de aur şi mătase colorată.
- Draga mea, de acum înainte o să porţi această pelerină de câte ori o să pleci seara de acasă. Și ascultă-mă bine ce-ţi zic, să nu-mi ieşi din cuvânt!

Anii trecură şi fata crescu zveltă şi mlădioasă, cu ochi luminoşi şi azurii, păr negru strălucitor căzut peste umeri, şi chip atât de frumos că ar fi tulburat şi stelele de pe cer.
- Red, văd ca s-au uscat tufele de iasomie în grădină! Du-te, rogu-te, la fântâna zânelor şi adu un strop de apă vie! îi zise bunica într-o după-amiază.
Fata porni degrabă, căci era cale lungă. Trebuia să ajungă tocmai la marginea unei păduri, destul de departe de sat, unde lumea spunea că lupii pândesc seara căprioare şi oi rătăcite. La dreapta drumului se întindea cât vezi cu ochii un orizont de munţi ce-şi înălţau capetele semeţe alcătuind o privelişte sublimă.  
Cât de melodios şopteau alături izvoarele, cu voci cristaline ieşind de sub pietre! Cel mai senin cer de vară, diamantul sau cleştarul nu erau mai limpezi decât această apă pură. Umbrele oglindite erau atât de fin colorate şi străvezii, încât cu greu se putea deosebi înţelesul lucrurilor.
Red se aplecă deasupra fântânii să ia apă, dar cupa alunecă şi aproape fu înghiţită de undele transparente. Fulgerător, o mână prinse ferm vasul şi Red zări în luciul argintiu o umbră decupată pe deschiderea de lumină a fântânii. Se-ntoarse şi văzu un tânăr cu ochii de-un albastru adânc, misterioşi şi calzi.
- E periculos să vii aici singură, frumoasă domniţă! Creaturile pădurii încep să se trezească.
- Mulţumesc, dar nu am de gând să stau prea mult. Cui îi sunt acum recunoscătoare că n-am pierdut pocalul?
- Erik. Aş fi onorat să te însoţesc în drumul tău. Se face seară în curând, şi e mai sigur lângă mine.
- Eu sunt Red, spuse ea, şi-un zâmbet larg îi lumină faţa.

Săptămânile următoare au continuat să se întâlnească. Uneori doar stăteau tăcuţi în grădina cu leandrii, iasomie şi trandafiri şi ascultau susurul vântului şi trilurile păsărilor atrase de culoarea şi parfumul florilor. Dar cel mai adesea ieşeau la călărie. Erik părea că ştie totul despre pădure şi creaturile sălbatice ce se adăpostesc acolo. A învăţat-o chiar şi să tragă cu arcul. 
- Mai spune-mi o dată de ce facem asta?
- Ca să te poţi apăra când va fi nevoie! Ți-am povestit că în pădurile astea sunt multe vietăţi care n-ar ezita să te sfâşie dacă le dai ocazia. În special în nopţile cu lună plină ies la vânătoare.
- Parcă eşti bunica! Numai ea mă ţine în casă de câte ori e lună plină, zice că umblă lupii după pradă!
- Și are dreptate, crede-mă!
- Și de unde ştii tu toate astea?
El îi aruncă o privire serioasă şi apoi îi răspunse zâmbind:
- De la tatăl meu, care la rândul lui a învăţat de la bunicul. O să-ţi povestesc altă dată.
- Hmmm, dar balul zânelor e într-o seară cu lună plină. Să crezi tu că nu mă duc! pufni ea supărată.
- Acolo mergem împreună, nu se va întâmpla nimic cât sunt eu lângă tine.

În pragul uşii, Erik nu-şi putea dezlipi privirea de la ea. Rochia cu aplicaţii din flori stilizate îi dădea un aer copilăresc şi delicat, dar extrem de feminin.
Dintr-un sipet de lemn placat cu fildeş, el scoase o fragilă comoară. 
- Bijuteriile au fost lucrate pentru mama mea. Le-am păstrat special pentru ziua când cineva le va aprecia din nou frumuseţea. Aş fi tare fericit dacă ţi-ar împodobi făptura minunată.


Colierul brodat cu fir de aur şi perle atrăgea hipnotizant privirea, iar cerceii fini sclipeau jucauş. Delicateţea şi măiestria cu care fuseseră făurite podoabele puneau perfect în valoare strălucirea naturală a tinerei.

- Red, să nu dai jos pelerina sub nici un motiv! se auzi glasul bunicii.
- Dar, bunico...
- Sub NICI un motiv, înţelegi, copilă, sau altfel nu pleci nicăieri! tună bunica poruncitor.
- Bine, bine... să mergem! 

Soarele ce apunea arunca o lumină trandafirie pe faţada palatului, ce părea că roşeste de plăcere. Tonuri perlat-sidefate, transparenţe de rubin, vinişoare de agat, toate îmbrăcau crestele munţilor în nuanţe care ar face să pălească orice giuvaer, de parcă muntele era înveşmântat într-o uriaşă haină de mătase cu nuanţe schimbătoare şi reflexe de opal. Treptat splendidele culori se şterg şi se pierd în tente indigo, iar lumina se retrage spre culmile înalte. 

Cei doi intrară în sala imensă de bal, ce avea pereţii acoperiţi cu tapet argintiu, candelabre uriaşe de cristal şi pardosea de marmură. Încăperea fremăta dentece şi hohote de râs. Mirosea a primăvară, frezii şi şampanie. Perdelele diafane bătute de vânt susţineau ritmul muzicii pe care se mişcau vioi perechile. De peste tot catifeaua arunca ape, mătasea vălurea, taftaua foşnea şi brocartul de aur îşi etala paietele.
Red arăta fantastic în rochia albă cu tăieturi perfecte, iar colierul de perle scânteia cu reflexe satinate la fiecare mişcare. Ea se lăsă purtată de intonaţia suavă a muzicii, aproape plutind în aerul parfumat al nopţii.
Feeria fu brusc întreruptă când vâlvătăi roşii începură să învăluie un colţ al sălii şi apoi totul porni să ardă împrejur. Flacările tot creşteau şi creşteau stârnite de vântul ce intra prin ferestre. Era o atmosferă sufocantă şi întunecată.
- Red, repede, să ieşim pe aici! o trase Erik de mână.
Țipătul unei domniţe o făcu să se întoarcă. Marginea de jos a rochiei acesteia luase foc şi fata se uita încremenită cum urcau flăcările. 
- Heeei, nu putem s-o lăsăm acolo!!! Trebuie s-o ajutăm cumva!
- Caută iute ceva să stingem focul, o pătură, o haină groasă!
În jur nimic nu părea să fie util, aşa că Red îşi trase grăbită mantia de pe umeri şi i-o dădu lui Erik.
Numaidecât auzi un ţiuit puternic în urechi, pe urmă în cap, privirea i se înceţoşa, totul devenea confuz. Începu să simtă arsuri şi furnicături, întâi în spatele genunchilor, apoi peste tot, pe braţe şi picioare. Pielea i se întindea. Senzaţia devenea din ce în ce mai acută şi durea îngrozitor. 
Oase pocnesc, gheare şi colţi ascuţiţi se zbat să erupă, totul pulsează. Apoi linişte, şi-un miros dulceag de sânge. Îi era foame.
Cum ar fi dacă ar înşfăca pe unul dintre cei cărora le putea adulmeca frica prin pori? Ar fi aşa de uşor să frângă încet fiecare strat al pielii, să-i sfâşie carnea de pe oase şi jugulara cu colţii. Doar o muşcătură, doar una...

Alexandra se trezi brusc, inima îi bătea tare, mai-mai să-i spargă coşul pieptului, şi avea o inconfortabilă senzaţie de greaţă. Îşi muşcase buza, şi o bobiţă de sânge îi lăsase un gust metalic sărat pe limbă. Se linişti încetul cu încetul. Fusese doar un vis şi unul chiar frumos, exceptând partea de final.
Pufni în râs numai gândindu-se la ideea năstruşnică de a ajunge vreodată să poarte ditamai blana. Se ridică sprintenă din pat şi se îndreptă spre bucătărie. Aruncă o ocheadă cochetă oglinzii din hol şi îngheţă. La gât purta delicata bijuterie din vis! Cumva nu-şi putea desprinde privirea de la cele 13 perluţe brodate în pânza de aur.
- Ah dragă, văd că te-ai trezit! auzi Alexandra glasul bunicii ei. Am venit mai devreme, şi n-am vrut să te trezesc, dar am zis să-ţi las la gât cadoul de ziua ta. Sper că-ţi place!
Era într-adevar minunat. Un gând ciudat se strecură în mintea fetei: anul ăsta nu sunt cumva 13 nopţi cu lună plină

Această povestire a fost scrisă pentru concursul organizat de Revista de Povestiri  și  Galeriile Zehava.


P.S. Sfat pentru ai mei: oameni buni, nu citiţi bloguri înainte de culcare! Serios, nici măcar la seriale să nu vă uitaţi! Mmm... bine, hai să zicem blogurile din listă... şi poate la serialul Once Upon a Time dacă vă place gagica şi un pic de muzică... şi... gaaaata, gata, bineeeeeee, faceţi ce vreţi voi, gaaaaata!



I don't believe in fairy tales
I don't believe in fairy tales
  but I believe in you and me  
take me to wonderland  
take me to take me to  
take me to wonderland 
You be the Beast and I'll be the Beauty, beauty 
Who needs true love as long as you love me truly.  
I want it all, but I want you more  
Will you wake me up boy if I bite your poison apple.


and remember children... All Magic Comes With A Price 
  


Cum ziceam, această povestire a fost scrisă pentru concursul organizat de Revista de Povestiri  și  Galeriile Zehava.
P.P.S. Rezultatele au fost afişate: aici

49 comments:

  1. Transformarea de la spartul... balului este probabil un avertisment dat concurenţei literare. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ahahahaha =)) ti-am spus in ultima vreme ca esti un intelept? =))

      Delete
    2. Cred că în ultima vreme mi-ai spus că sunt psihopat... :D

      Delete
    3. Euuuuuuu? Pfff, neah, fugi dom'le de aici cu ce povesti vii :))

      Delete
  2. Unchiu stie ce faci tu?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum sa nu stie, ca sunt bine mersi, sanatoasa si voioasa, nuuuu? :))))

      Delete
    2. :)da da, e bine si asa

      Delete
  3. Mulţumesc, o să visez frumos la noapte

    ReplyDelete
  4. Ma bucur cum scrii,imi place.Iti spuneam ca mai ai putin si te poti face scriitoare:)
    Tine-o tot asa.
    Bafta!:*

    ReplyDelete
    Replies
    1. :D putinul ala e... multicel si maricel
      dar mersic :D

      Delete
  5. The Great AnonymousMay 16, 2012 at 11:26 PM

    Ce poveste e asta daca nu se termina cu " si au trait fericiti, pana la adanci bantraneti, cand guvernul hraparet le-a taiat pensiile si au murit de foame"?

    ReplyDelete
    Replies
    1. una emancipata =))
      vad ca v-ati rebranduit domnule Ilustru Anonim =))

      Delete
  6. Auzi, la balul zânelor să izbucnească un incendiu... ce păzeau zânele alea, băuseră prea multă şampanie?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Carcotasule =)) nu stii ca zanele sunt mici mici miiiiici de tot, si cred ca se imbata repede =))

      Delete
  7. The Great AnonymousMay 16, 2012 at 11:33 PM

    Dap. Am primit premiul "Anonimul de Platina" pentru servicii deosebite aduse in slujba anonimilor de pretutindeni, si am fost decorat cu ordinul "Soldatul Necunoscut" si am fost ridicat la rangul de cavaler anonim.

    Nu imi place emanciparea asta... se vad efectele filmelor cu catelusi si lipitori. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Las ca tot timpul se poate si mai rau...cum era sa se vada efectul concursurilor de mima cu pisici, haaaa?

      Delete
    2. The Great AnonymousMay 16, 2012 at 11:41 PM

      Dar am si eu o intrebare, de ce i-ai zis Red, si nu Scufizda Rosie? E comunista cumva?

      P.S. Urasc pisicile...mai ales alea anonime.

      Delete
    3. Eu sunt o lady, d'aia! :D
      Hmmm... nu cred c-a apucat comunismul dom'soara varcolac, e doar o metafoooooooora meeeey!!!

      Delete
    4. Si cu Erik (ce nume gay) ce s-a intamplat? L-a mucificat catelusa?

      Delete
    5. Maaaaai, tu de nume sa nu te iei, daaaaaaa? ca un ceas am cugetat cum sa-l cheme pe ilustrul personaj masculin
      E bine mersi sper :)) se insoara cu dom'soara si fac multi pui blanosi... nah, asa e bine?

      Delete
  8. Yuk. Mai bine murea, era mai palpitant. Eventual venea Rambo in rol de vanator si o vana pe catelusa.

    P.S. destul de porno don`shoara din poza. Ai numarul ei de la cotet?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu-l am... l-au trecut la secret cei de la imdb, cred ca :D
      Nu suntem prietene chiar asa de apropiate :)))

      Delete
    2. Eh, atunci ii voi trimite o scrisoare anonima.

      Oricum ma bucur ca ies castelusi si nu pisici. Ceea ce imi aduce aminte de un banc.

      Trei tipe la ginecolog stateau de vorba.
      Bruneta: - Voi avea un baiat, pt ca a stat el deasupra.
      Roscata: - Voi avea o fata, pt ca am stat eu deasupra.

      Blonda incepe sa planga, voi avea cateluusssssii!!!!

      Delete
    3. de fapt era " Al meu va fi ied?" daaaaaaaaar :D

      Delete
    4. Iezi va avea in "Capra cu trei iezi", varianta cu lipitori.

      Delete
  9. Replies
    1. Da' zau, cine crezi ca si citeste, asa pretentii mari n-am =))
      tu da like si gata =))

      Delete
    2. Am dat, am dat. Pe la al doilea paragraf, aşa.

      Delete
    3. Uaaa, ce repede te-a cucerit personajul =))

      Delete
  10. ...cine are voie sa intre la "comentarii intelepte"?

    ReplyDelete
    Replies
    1. hmmm, pai la "intelepte" nu stiu, probabil cei intelepti :D
      dar la comentarii asa, in generaaaal...oricine :D

      Delete
    2. ..inca nu inteleg de ce un nimic poate fi ..efemer!..asta ca un "novice"pe acest blog gasit intamplator, si interesant pana la cer si-napoi.

      Delete
    3. ...totul e efemer... am zis p'aici Doar o vorbă despre nimicuri cam la ce o sa ma refer... la 'nimicurile' vietii noastre :)

      Delete
  11. Care-i Red? http://bit.ly/L4X8aG .

    ReplyDelete
  12. Am revenit cu nişte observaţii: trebuie să fi fost o privelişte grozavă vârcolacul cu cercei cu perle la urechi, asortaţi cu un colier cu pandantiv brodat cu fir de aur şi cele 13 perle... :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. =))))) deci sa nu te miri daca intr-o zi bzzz-bzzz careva pe tine!

      Delete
    2. Careva? Nu cumva înspăimântătorul Vârcolac Bâzâitor de pe lângă dealul Feleacului?

      Delete
    3. unde, unde??? sa ma inchid repede in casa, sa baricadez usile, iute, iute! muahahaha!

      Delete
    4. "Scheletul din dulap" likes this! :P

      Delete
  13. Fierbinte sangele de clocoteste doar spaima poate il mai domoleste dar daca-i vorba de iubire, ea musca pan la nesimtire noroc vine si prin tandrete, contempland la perle, cu naturalete :)
    (nu cred ca Red ar fi muscat urat stransa fiind de perle si de gat)

    Rosen, povestea ta este lunga ca un sirag de perle pe care privirile cititorului coboara coboara sa afle deznodamantul,cand mainile tale framanta colierul in alta si iar alta directie,intorsaturi de situatie... Cand o vei face pe Alexandra mica si inventiva detectiva ? Un colier de agate ?
    d

    ReplyDelete
    Replies
    1. ah... cine stie, cand o sa am idei :) si timp

      Delete