Din ciclul: jurnal de călătorie al unui turist american...
PARIS: Din câte îmi aduc aminte de la școală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor și renumitelor franțuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru și care reprezintă o italiancă urâțică ce zâmbește tâmp.
Bine, gluma e glumă, dar e plin de asiatici, plin, plin! Așa încât am avut onoarea de a poza două miresici foarte drăguțe și cu ochișori oblici, în timp ce vizitam celebrul Pont de l'Archevêché. Cuuuum, nu știți care e podul respectiv? Mda bine, păi nici eu nu știam. Aproape de Notre-Dame, construit în 1828, e cel mai îngust pod din Paris. Dar ceea ce-l face special, sunt miile de lacăte agățate de el. Aici e locul de întâlnire al celor care doresc să-și imortalizeze iubirea pictând inițialele lor pe un lacăt și legându-l apoi de pod. Presupun că e și asta o modalitate de a spune te iubesc.
Există mai multe variante despre cum a apărut acest obicei. Una ar fi că acum ceva vreme, un bărbat s-a îndrăgostit de o femeie foarte frumoasă. El a iubit-o atât de mult, că nu a vrut să fie despărţit de ea niciodata. Pentru a o păstra la Paris cu el, a luat un lacăt, a gravat numele ei pe el, și apoi l-a legat cu o panglică de pod, astfel încât ea să nu părăsească Parisul. Povestea a impresionat probabil alţi tineri şi în curând mare parte a podului a fost acoperit de lacăte.
Altă teorie zice că obiceiul provine din China, unde lacătele îmbracă stâlpii de metal şi gardurile de pe Muntele Huang. E un obicei pentru cupluri să-şi "lege sufletele împreună", şi apoi să arunce cheia în prăpăstiile cețoase și abrupte. Totuși, despărțirea este un pic mai complicată: singura modalitate de a-și elibera sufletele este de a găsi cheia aruncată şi de a deschide lacătul corespunzător.
Și nu, eu n-am agățat nici un lăcățel de pod și nici nu m-am pupăcit p'acolo, doar știți că eu sunt fată serioasă
.
Nu există un loc mai bun în Paris pentru a admira o panoramă splendidă decât terasa turnului Montparnasse.
Când a fost construit, turnul de 209 m nu a fost deloc bine primit, din cauza înălțimii şi a materialelor din care a fost făcut. Oricum a rămas singurul turn de peste 200 m din interiorul Parisului, căci a fost adoptată o lege ce interzice orice construcţie mai înaltă de 7 etaje.
Circulă şi-o anecdotă pe tema asta:
"Dragă prietene, ştii unde este cea mai frumoasă priveliste din Paris?"
"Unde?"
"Ei bine, e aceea care se vede de sus din turnul Montparnasse. Şi ştii de ce? "
"..."
"Pentru că este singurul loc din Paris, unde nimeni nu vede turnul!"
Mie personal mi-au plăcut teribil panoramele, şi cele din avion, şi cele de pe terasă!
Ce mi-a plăcut iarăşi tare mult, e că n-ai cum să te plictiseşti nici cinci minute pe străzile din Paris, e atâta agitaţie şi activitate şi lume de toate felurile, încât e imposibil să nu găseşti ceva care să-ţi placă: muzică, dans sau chiar magie.
Hai să mai dăm o tură prin diverse locuşoare:
Și să nu uităm că ne putem plimba şi noaptea prin Paris, e fooooarte romantic.
Gata, am terminat cu plimbările momentan, n-aş vrea să ajung cumva la stadiul ăsta
- Graines de citrouilles salées, garcons!!! se aude o voce puternică pe stadion...
- Strigă fă pirandă, sămânţă dă bostan cu sare, că n-a stat toți la Paris ca tine!
P.S. cine n-a văzut încă prima parte, e AICI!
PARIS: Din câte îmi aduc aminte de la școală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor și renumitelor franțuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru și care reprezintă o italiancă urâțică ce zâmbește tâmp.
Bine, gluma e glumă, dar e plin de asiatici, plin, plin! Așa încât am avut onoarea de a poza două miresici foarte drăguțe și cu ochișori oblici, în timp ce vizitam celebrul Pont de l'Archevêché. Cuuuum, nu știți care e podul respectiv? Mda bine, păi nici eu nu știam. Aproape de Notre-Dame, construit în 1828, e cel mai îngust pod din Paris. Dar ceea ce-l face special, sunt miile de lacăte agățate de el. Aici e locul de întâlnire al celor care doresc să-și imortalizeze iubirea pictând inițialele lor pe un lacăt și legându-l apoi de pod. Presupun că e și asta o modalitate de a spune te iubesc.
Există mai multe variante despre cum a apărut acest obicei. Una ar fi că acum ceva vreme, un bărbat s-a îndrăgostit de o femeie foarte frumoasă. El a iubit-o atât de mult, că nu a vrut să fie despărţit de ea niciodata. Pentru a o păstra la Paris cu el, a luat un lacăt, a gravat numele ei pe el, și apoi l-a legat cu o panglică de pod, astfel încât ea să nu părăsească Parisul. Povestea a impresionat probabil alţi tineri şi în curând mare parte a podului a fost acoperit de lacăte.
Altă teorie zice că obiceiul provine din China, unde lacătele îmbracă stâlpii de metal şi gardurile de pe Muntele Huang. E un obicei pentru cupluri să-şi "lege sufletele împreună", şi apoi să arunce cheia în prăpăstiile cețoase și abrupte. Totuși, despărțirea este un pic mai complicată: singura modalitate de a-și elibera sufletele este de a găsi cheia aruncată şi de a deschide lacătul corespunzător.
Și nu, eu n-am agățat nici un lăcățel de pod și nici nu m-am pupăcit p'acolo, doar știți că eu sunt fată serioasă

Nu există un loc mai bun în Paris pentru a admira o panoramă splendidă decât terasa turnului Montparnasse.
Când a fost construit, turnul de 209 m nu a fost deloc bine primit, din cauza înălțimii şi a materialelor din care a fost făcut. Oricum a rămas singurul turn de peste 200 m din interiorul Parisului, căci a fost adoptată o lege ce interzice orice construcţie mai înaltă de 7 etaje.
Circulă şi-o anecdotă pe tema asta:
"Dragă prietene, ştii unde este cea mai frumoasă priveliste din Paris?"
"Unde?"
"Ei bine, e aceea care se vede de sus din turnul Montparnasse. Şi ştii de ce? "
"..."
"Pentru că este singurul loc din Paris, unde nimeni nu vede turnul!"
Mie personal mi-au plăcut teribil panoramele, şi cele din avion, şi cele de pe terasă!
Ce mi-a plăcut iarăşi tare mult, e că n-ai cum să te plictiseşti nici cinci minute pe străzile din Paris, e atâta agitaţie şi activitate şi lume de toate felurile, încât e imposibil să nu găseşti ceva care să-ţi placă: muzică, dans sau chiar magie.
Hai să mai dăm o tură prin diverse locuşoare:
Și să nu uităm că ne putem plimba şi noaptea prin Paris, e fooooarte romantic.
Gata, am terminat cu plimbările momentan, n-aş vrea să ajung cumva la stadiul ăsta

- Graines de citrouilles salées, garcons!!! se aude o voce puternică pe stadion...
- Strigă fă pirandă, sămânţă dă bostan cu sare, că n-a stat toți la Paris ca tine!
P.S. cine n-a văzut încă prima parte, e AICI!
Frumoase imaginile, dar totusi, de ce n-ai legat nici un lacat?
ReplyDeletehihihi, buna intrebare, si eu ma intreb :))
DeleteTocmai ai pozat cel mai urat cuplu.
ReplyDeleteAia de pe banca, de langa faraon, esti tu? Ai pus ceva pe tine.
Maaah, tie-ti trebuie ochelari sigur :))))) miresicile sunt fooarte draguuuuuuute, nimic nu stiti :))))
DeleteSuperbe pozele- ce atmosfera!!! Nici nu stiu care imi place mai tare.
ReplyDeleteTu ca tu- dar iti dai seama ca, daca se ducea Ionut acolo, umbla dupa aia cu ditamai port-cheiul dupa el?!
hahahahaha :)) claaaaaar :))
DeleteParisul este unul dintre orasele care imi plac foarte mult (nu zic ca a fost primul oras "occidental" vizitat, primul zbor cu avionul - pe o vreme superba, pilotul a facut acel frumos viraj pentru a ne arata Eiffel-ul "de aproape", din avion, iar "ghid" mi-a fost un hatru scriitor, indragostit si el de Paris ..).
DeleteImi aplec insa atentia asupra altor locuri minunate din lumea asta: locuri superbe, dar nedreptatite - iata de ce nu vorbesc despre Paris ori Barcelona, de exemplu :)
Frumos,aventuros si momente pasionale:))
ReplyDelete:D sa nu exageram, nu a fost nici o aventura meeeey!
Delete