August 21, 2012

Azi despre libertate

Când cineva te întreabă "Cine eşti?", ce răspunzi? Spui cum te cheamă. Dar numele nu e al tău, tu ai venit pe lume anonim. Numele e arbitrar, e doar o etichetă. Sau poate spui profesia ta. Dar asta e doar cum îți câştigi existenţa, n-are nici o relevanţă, nu spune mare lucru despre tine. Orice om vine pe lume ca o foaie albă, iar ceilalţi rivalizează care să o mâzgălească mai tare cu inscripţii de tot felul. Și cu cât sunt mai multe, cu atât te crezi mai superior. Cu sens sau fără sens, te vei simţi tot mai important.

Nastratin Hogea şi doi prieteni povesteau despre personalităţile cu care seamănă.
Primul prieten spune:
- Chipul meu seamănă cu al lui Winston Churchill, deseori am fost confundat cu el.
Al doilea zice:
- În cazul meu, oamenii cred că sunt Richard Nixon şi îmi cer autograful.
Nastratin rosteşte şi el:
- Asta nu e nimic. Ei bine, eu am fost confundat cu însuşi Dumnezeu.
Cei doi întreabă într-un glas:
- Poftim??
- Ei bine, când am fost trimis la închisoare pentru a treia oară, gardianul a exclamat când m-a vazut: "Oh Doamne, iar ai venit?"

Când vii pe lume eşti gol, dar treptat societatea îţi va atribui un rol, iar tu te vei lipi de el, şi asta îţi va restrânge libertatea, căci eşti deja mărginit.
Sau credeţi cumva că sunteţi liberi? Ai fi tentat să spui "da", dacă eşti în siguranţă materială, fără grija zilei de mâine, perfect sănătos şi dacă nu depinzi de nimeni.
Dar de fapt omul nu poate fi ceea ce ar vrea sa fie, şi nici chiar măcar ceea ce crede el că este. Cineva te elogiază şi tu eşti mulţumit. Cineva îţi face reproşuri şi buna dispoziţie se strică. Aparent ai întotdeauna nevoie de susţinerea celorlalţi, ai nevoie de cineva care să te aprecieze, de cineva care să te aplaude, să-ţi spună ce frumos şi ce inteligent eşti. Adică eşti dependent de ceilalţi. În fapt nimeni nu poate să spună ceva cu adevărat despre tine, toţi vorbesc despre ei, şi din punctul lor de vedere. Aşa că, dacă nu-ţi place ce auzi, ar trebui să nu mai asculţi ce zic alţii, şi să cauţi răspunsurile în tine, tu eşti singurul în măsură să ştii cum eşti.
Adevarul e că trebuie să luptăm ca să devenim liberi şi pentru a ne cunoaşte.

Aveţi mulţi bani, vă bucuraţi de respect şi stimă, sunteţi un bărbat cultivat, pe scurt, sunteţi de invidiat. De dimineaţă v-aţi trezit sub influenţa unui vis urât. Disconfortul a dispărut, dar a rămas un fel de oboseală în gesturi. Vă pieptănaţi, dar din neatenţie, vă cade pieptenele. Îl ridicaţi cu o uşoară nerăbdare şi el alunecă din nou şi poc... iată un mănunchi de stele pe oglinda veche de care eraţi aşa de mândru. Simţiţi nevoia să vă vărsaţi iritarea pe cineva. Menajera a uitat să vă pună ziarul de dimineaţă lângă cafea. Paharul se umple, o asemenea delăsătoare nu merită să mai stea mult timp în casa dumneavoastră.
E vremea să ieşiţi, vă hotărâţi să mergeţi pe jos, căci soarele are un efect liniştitor. Uite, două femei tinere vă aruncă o privire şi una îi şopteşte prietenei sale: "E chiar pe gustul meu." Acum cu siguranţă nici una dintre neplăceri nu mai merită să vă gândiţi la ea, şi zâmbiţi. La birou secretara vă dă un număr greşit. Sunaţi şi a doua oară, şi omul vă spune nervos că-l înnebuniţi, că sunteţi un bădăran. Pe hol vă împiedicaţi de un covor şi vă răstiţi apoi la mesagerul ce vă aduce o scrisoare. Dar conţinutul mesajului e aşa de flatant încât iritarea se risipeşte încetul cu încetul, şi terminaţi lectura scrisorii în cea mai agreabilă stare.

Aş putea să continui la infinit... căci aşa se desfăşoară fiecare zi.
Deci unde este libertatea când oamenii şi lucrurile pun stăpânire pe om în aşa măsură încât el îşi uită starea, interesele şi pe el însuşi?


Vedeţi aşadar în ce haos trăieşte omul zi după zi. Suntem doar niste maşinării, guvernate în totalitate de împrejurările exterioare. Puteţi să comandaţi emoţiilor voastre? Nu. Puteţi încerca să suprimaţi sau să goniţi o emoţie cu ajutorul alteia. Dar nu le puteţi controla, ele vă conduc pe voi. Aşa că lăsaţi-le să iasă la lumină, trăiţi-le total, suportaţi-le. E un proces dificil, dar odată acceptate ca făcând parte din voi, ele vor dispărea de la sine. Dar mai întâi trebuie să vi le asumaţi, să le recunoaşteţi în voi, să nu le reprimaţi.
Dar aveţi grijă cum le exprimaţi. De exemplu dacă vă simţiţi furios, mergeţi undeva unde sunteţi singuri, căci mânia atrage după sine de multe ori violenţă. Procesul vă priveşte doar pe voi, trebuie sa fie privat, fără alţi oameni, căci altfel e posibil să fiţi atras într-un cerc vicios, şi ciclul nu se va sfârşi niciodată.
Reprimarea înseamnă sinucidere, căci mintea se divizează. Partea pe care o acceptaţi devine conştientă, şi cea pe care o negaţi devine inconştientă. Aruncăm în subconştient toate gunoaiele pe care societatea le respinge, dar cu cât mai multe aruncăm, cu atat mai mult ele pătrund în noi.
Oamenii care nu se înfurie niciodată şi care îşi controlează în permanenţă emoţiile sunt foarte periculoşi, feriţi-vă de ei. Căci cel care nu se înfurie niciodată va exploda la un moment dat şi va acţiona ca un posedat. Controlul înăbuşă sensibilitatea, care moare, şi numai cei morţi şi insensibili nu sunt afectaţi de nimic. Controlul devine scopul lor suprem în viaţă, iar rezultatul este moartea. Căci tot acest efort de a controla tot, în permanenţă, răpeşte energia vitală şi viaţa devine un proces amorţit, lipsit de suflu. Iar societatea exact asta face şi începe procesul din copilărie.
Învăţaţi să vă cunoaşteţi direct, nu prin intermediul diverselor ideologii pe care societatea v-a forţat să le acceptaţi. Nu vă mai priviţi prin ochii altora, căci şi voi aveţi ochi, nu sunteţi orbi. Pătrundeţi în interior fără prejudecăţi, scenarii şi presupuneri, doar observaţi, nu judecaţi.
Mai e un lucru important pe care ar trebui să-l inţelegem şi anume diferenţa majoră între reacţie şi răspuns la un stimul extern.
Reacţia este dominată de cealaltă persoană. Cineva vă insultă, sunteţi nervos şi reacţionaţi. Nu puteţi vorbi aşadar de independenţă, căci oricine vă poate influenţa într-o direcţie sau alta dacă doreşte. E o formă de şantaj emotional.
Răspunsul se naşte din libertatea individuală. El nu depinde de celălalt. Voi puteţi gândi cu detaşare: oare de ce mă insultă? Poate are dreptate, poate nu. Oricum ce rost are să vă încărcaţi inima?
Toate emoţiile, şi bune şi rele, fac parte din armonia fiinţei noastre. Ele trebuie doar conştientizate, înţelese, şi chiar dacă sunt tunete şi fulgere poate fi un moment frumos ce merită contemplat. Cuvântul cheie este "înţelegerea". Căci nu există nici o altă cale să scăpaţi de ele, decât privindu-le. Atunci când eşti constient de ea, mânia se va transforma în energie pură, în iertare şi compasiune, căci nu mai e nevoie să o reprimi, nu te mai apasă, nimeni nu mai trebuie să sufere. Când o veţi înţelege perfect, ea va dispărea, precum apa care se evaporă când căldura atinge un anumit prag.
Toate se petrec în interiorul nostru, ele au existat acolo dintotdeauna, au fost doar scoase la lumină de diverse pretexte. Trăiţi-le, priviţi-le, dansaţi, mâncaţi, dormiţi, iubiţi, tot ce vă pofteşte inima.
Și străduiţi-vă să răspundeţi, nu să reacţionaţi. Nu mai încercaţi să schimbaţi exteriorul, decorul, nu vă foloseşte la nimic, căci purtaţi peste tot interiorul cu voi. Schimbaţi-vă pe voi înşivă, şi doar aşa veţi fi liberi.

În încheiere vă recomand un filmuleţ, să vedeţi ce înseamnă de fapt natura umană fără conştientizare, înţelegere şi compasiune. Eu n-am mâncat două zile după ce m-am uitat, şi oricum n-am reuşit să ajung la finalul documentarului, am cedat la minutul 55.


P.S. prima parte AICI

11 comments:

  1. ce bine ca ai scris, la fix mi s-a potrivit asta :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. hihihi, da scumpica, un pic m-am gandit si la tine :)

      Delete
  2. ai scris frumos...filmul te schimba daca ai curajul sa-l vezi, dar multi opteaza pt Nu fiindca le-ar sparge bucla de naivitate in care traiesc

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) stii cum e, toti avem "free will", putem sa inchidem ochii, sau sa-i deschidem!

      Delete
    2. asa-i, avem free will, doar ca atunci cand suntem educati de catre parinti si societate suntem mici si naivi, absorbim ca niste bureti informatia de multe ori eronata...si apoi, faptul ca trebuie sa deschidem ochii poate sa ne darame stalpii strambi pe care ne-am construit casa
      *sper sa se uite lumea la film nu doar sa "like" :)

      Delete
    3. nu se vor uita, dar... macar au avut ocazia, ce sa mai zic :)

      Delete
    4. Într-adevăr, nu ai o imagine de efect ca profet dacă nu te cheamă Casandra. :)

      Delete
  3. Hei, tu ai scris asta sau e fragment dintr-o carte?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu le-am scris, dar evident ca nu-s ideile mele... e un fel de rezumat, compilatie din "Viziuni din lumea reala" de G.I. Gurdjieff

      Delete
  4. Bravos, frumoase studii! (evidet ca nu-s ale noastre, felicitari pt teme si postari). Sa vezi faza: exact ieri si azi dimineata studiam ceva in genul asta si acum - pac - lumea-oglinda mi-a confirmat - da, mergi inainte.

    Poate ai simtit si tu fenomenul. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) mersiiiiii inteleptule si haiosule!!!
      da, stiuuu cum e :) daca nu noi, atunci cine...

      Delete