November 16, 2012

Elucubrații de noapte

Era destul de frig şi temperatura scădea cu fiecare minut. Vântul nu părea a se fi încălzit mângâind obrajii domniţelor ce treceau pe lângă noi şi ajungea la fel de îngheţat ca şi cum ar fi venit direct de la polul nord. M-am încheiat până sus la pardesiu, şi-am înaintat spre umbra ce se îngrămădea ameninţătoare în colţurile parcului unde era teatrul.
Interiorul sălii părea destul de confortabil, dar femeile ce împodobeau lojile aveau un aer auster, serios şi erau gros îmbrăcate. Ardeam de nerăbdare pe locurile noastre. În sfârşit cortina se ridică, dezvăluind un decor ce avea pretenţia de a fi fermecător şi feeric.
N-am văzut de mult ceva mai trist şi mai vrednic de plâns decât cele două arătări ce întruchipau un cuplu de dansatori, uzat, ştirb şi istovit. Biata femeie, ce se dăduse c-un strat de pudră albă şi proastă, avea o culoare albastră ca cerul şi-ţi trezea în minte imaginea unui cadavru mort de holeră de curând. Cele două pete roşii, pe care şi le pusese pe pomeţii osoşi pentru a-şi însufleţi ochii de peşte congelat, făceau cu albastrul obrazului un contrast ciudat. Cu mâinile vânoase şi descărnate scutura nişte castaniete ţăcănitoare ce clănţăneau precum încheieturile unui schelet în mişcare. Din când în când îşi întindea ligamentele genunchilor şi reuşea să-şi ridice bietele picioare realizând o mică săritură, precum o broască moartă curentată, de făcea să-i scânteieze paietele de pe petecul de pânză ce-i servea drept fustă. Bărbatul se fâţâia sinistru în colţul lui, se tot ridica şi cădea flasc ca un liliac ce se caţără pe un ciot. Avea înfăţişarea unui gropar la apus de soare, cu fruntea încreţită precum cizmele vechi ale unui caporal rus. În timpul dansului, n-au ridicat ochii să se uite unul la celălalt, ca şi cum le-ar fi fost frică de urâciunea lor. Bărbatul, mai ales, fugea de partenera sa ca de un paianjen otrăvitor şi părea că se cutremură de groază ori de câte ori o figură de dans îl obliga să se apropie de ea. Supliciul celor doi nefericiţi s-a terminat după vreo zece minute infinite, când cortina a coborât brusc.

Ne-am ridicat iute, să plecăm înainte de final, urmarea spectacolului fiind previzibilă. În timp ce ieşeam am auzit lângă noi un mormăit răguşit şi ameninţător, ca cel al unui câine furios. M-am întors brusc, şi-am văzut cu uimire că acest sunet era scos de un om şi nu de un animal. Creatura era parcă desprinsă din visul unui bolnav în delir. Avea o frunte pătrată, ochi înfundaţi în orbite şi animaţi de-o strălucire sălbatică, nasul turtit, maxilarul inferior ieşit în afară, o sperietoare umană ce imita de minune lătratul câinelui şi făcea mai multă gălăgie decât toate babele adunate la pupatul sfintelor moaşte.
- Dacă-mi dai un bănuţ, îţi spun de te iubeste! Dăăă-mi un leeeu, ptiu ce păr frumos ai!
Am rupt-o la fugă să nu-l mai aud, ştiam deja răspunsul.

Privind în jur am văzut o câmpie întinsă presărată de copaci cu trunchiuri răsucite şi chircite în chipuri înfricoşătoare, rugoase, jupuite, năpârlite. Nu se mai simţea nici o boare de aer, nici un pic de vânt. Un nor de nisip cenuşiu se apropia ameninţător, ridicat de tropăitul unei duzini de porci negri-verzui.

Luvru

Ceva mai încolo trei ţăruşi alcătuiau un fel de agăţătoare pe care era atârnată deasupra unui foc mare, împrăştiat de vânt în limbi de flăcări şi în spirale de fum, o strachină plină cu mâncare. Lângă foc stătea aşezată o vrăjitoare cu nasul coroiat, oacheşă, bronzată, goală până la brâu. Părul lung şi negru îi cădea în dezordine pe spatele slab şi pe fruntea întunecată. Printre şuviţele rebele străluceau ochii mari, făcuţi din sidef şi cărbune lucios, misterioşi şi contemplativi. Fulgere şi cutremure, asfel s-a pornit să bubuie glasul ei:

Alelei! amar de tine
Ţi-ai făcut tu taskurile?
Sau pe internet ai stat
like-uri multe-ai aşteptat
şi prăjituri ai mâncat?
Vezi că te-mpung tag-urile
din toate html-urile
ce n-aţi fost voi în stare
să le terminaţi frăţioare!
Inima rău mă doare
de l'atâta delăsare!


Apoi, un ţipăt aspru răscoli frunzele copacilor.
- Beep-beep, beep-beep, beep-beep!!!

Gata cu leneveala, scoală şi fugi la muncă domnişorică, ce atâta mers la teatru şi plimbări prin natură când ai un proiect de terminat, eeeee!
Vă spun drept, stresul dăuneaza grav viselor, atâtea prostii n-am mai aberat de multicel într-o singură noapte.

Bine, am mai visat ceva şi cu apă, muuultă apă şi scorpioni cu două şi opt picioare, dar asta deja intră la altă categorie de povestiri.

Grecia


13 comments:

  1. Noapte buna, somn usor :D asteptam episodul II :D

    ReplyDelete
  2. Cum am ajuns pe blog-ul acesta chiar nu-mi dau seama, dar mi-a placut ce scrii. Tocmai din Craiova "ajunsai" aici. Sper sa putem vorbii, spor la nimicuri ;) !

    ReplyDelete
    Replies
    1. eh, ai apasat tu pe vreun buton, link, ceva :))

      Delete
    2. Putem vorbii si pe facebook.

      Delete
    3. Nu prea cred ca putem :)) momentan am inchis contul...

      Delete
    4. Bine atunci o sa iti vorbesc prin comment-uri :))

      Delete
    5. Altfel este imposibil, nu exista alt mod :))

      Delete
    6. Si referitor la facebook, momentan poti sa-i dai drumu :D

      Delete
    7. :))) desigur, oare de ce nu m-am gandit eu la asta... hmm...wait, poate pt ca exista un motiv sa fie asa cum e :)))

      Delete
    8. Hai, măi RoseN, dacă nici Tavii nu te poate face să te întorci pe facebook... :(

      Delete
    9. Hai-hai...ca va intindeti deja :))))

      Delete