November 01, 2012

I'm Addicted

Dacă mă întrebaţi pe mine, o dietă echilibrată înseamnă câte o prăjitură în fiecare mână, dacă se poate, cu zmeură.
Dar nişte oameni răi, pe numele lor adevărat cercetători britanici (sau nu), au stabilit că zahărul este o adevărată otravă, şi poate da dependenţă.
Unii spun că e mai probabil ca pofta de dulce să fie de fapt o combinaţie între nostalgie (amintiri din copilărie, când bunica ne făcea bunătăţi), obişnuinţa de a avea mereu o prăjitură pe masă şi atracţia chimică ce poate fi explicată prin creşterea nivelului de dopamină după ce ai consumat zahăr. După o lună în care zahărul este folosit zilnic, structura creierului se modifică, adap­tân­du-se creşterii progresive de dopamină. Creierului începe să-i placă dulcele şi se­cretă mai mulţi receptori ai dopaminei. Astfel se intră într-un cerc vicios: cu cât nivelul dopaminei este mai mare, cu atât creşte nevoia de drog, în acest caz de za­hăr.
Şi uite aşa a ajuns zahărul rafinat să fie numit "otrava albă", iar nutriţioniştii ne mai dau una peste cap cum că organismul nici nu are nevoie de el, întrucât necesarul glucidelor din organism poate fi asigurat prin consumul de fructe sau miere.
Mna grozav, aşa o să-i zic data viitoare doamnei drăguţe care-mi face prăjituri. Săptămâna asta am luat o tavă întreagă de prăjitură buuuună bună cu mere, şi-mi zice:
- Faceţi chef, aşa-i?
- Aăăă, da da!
Cum era să zic că neah, nici pomeneală, vreau s-o mănânc eu pe toată ca remediu antidepresiv? Eeeeh, nu se face!
Altă dată am întrebat:
- Ce-s ălea?
- Fantezii cu finetti sau cu rahat.
Parcă mi-a pierit pofta de dulciuri, fanteziile mele sunt cu frişcă, lumânări, viclenii, îndrăzneli, şoapte şi mângâieri, cu rahat încă n-am încercat!

Bun, deci am stabilit, dulciurile nu-s deloc bune (deşi-s bune rău)!
Mna, de fapt eu sunt precum nenea ăsta din pildă:
O femeie disperată de pofta fiului ei cu privire la dulciuri, găsindu-l deseori mâncând zahăr, s-a dus la un renumit călugăr.
Cu sfială i se adresă:
- Vă rog să-i spuneţi fiului meu să nu mai mănânce zahăr!
După un minut de tăcere, călugărul răspunse:
- Vă rog să veniţi săptămâna viitoare!
Femeia curioasă dar supusă a plecat şi a revenit în următoarea săptămână, în care călugărul spuse copilului:
- Să nu mai mănânci zahăr pentru că zahărul nu-ţi face bine!
De data aceasta, femeia intrigată de cele întâmplate, a întrebat deja aprinsă şi supărată:
- Nu vă supăraţi, dar nu aţi putut să spuneţi la fel de simplu acelaşi lucru şi săptămâna trecută?
- Săptămâna trecută încă mâncam şi eu zahăr, răspunse călugărul.

Yep, asta e, recunosc, trăiesc în păcat. Şi nu doar eu. Am citit deunăzi o ştire şi-am crezut că-i o glumă (dar nu e). Cică: "Fermierii din SUA, confruntaţi cu preţuri record la porumb, hrănesc vacile cu ciocolată, bezele, topping pentru îngheţată şi praf pentru prepararea cicolatei fierbinţi, afirmă crescători de animale, nutriţionişti pentru bovine şi traderi de materii prime, potrivit CNN. Un fermier din Middlebury, statul Indiana, îşi hrăneşte cele 400 de vaci cu bomboane sparte, praf pentru ciocolată fierbinte, fursecuri rupte, cereale pentru micul dejun, coacăze uscate, coji de portocale şi topping pentru îngheţată, amestecate în furaje radiţionale, precum fânul. Zahărul din toping-ul pentru îngheţată pare să crească producţia de lapte şi ajută, de asemenea, la îngrăşarea bovinelor, etc etc."
Acumaaaa, n-aş vrea să fac o legătură între mâncătorii de dulciuri şi drăguţele bovine, zău!

Ce noroc că sunt şi bunătăţi care nu îngraşă şi nu dăunează sănătăţii!
Vă aduceţi aminte de bancul ăsta?
Copiii stăteau la rând pentru a servi prânzul în cantina unei şcoli catolice. Pe un colţ al mesei era o grămadă mare de mere. Măicuţele lipiseră pe tava cu mere un bilet pe care scria "Ia doar unul, Dumnezeu te supraveghează". Puţin mai în faţă, la capătul celălalt al mesei se afla o grămadă mare de prăjituri. Unul dintre copii a scris: "Ia câte vrei, Dumnezeu supraveghează merele".

Ei bine, eu am descoperit reţeta miracol care nici nu te îngraşă, nici nu te otrăveşte şi poţi să iei absolut oricâte pofteşti! Totuşi vă avertizez că sunt extrem de periculoase, am senzaţia că am devenit deja dependentă de la prima doză. Ia priviţi:




Sunt de departe cele mai apetisante lumânări pe care le-am văzut eu vreodată, şi sunt create de fetele de la Lumânăresele şi culmea, au zero calorii !!!
Pe cuvânt că am simţit că s-au copt în cuptoarele lui Moş Craciun sau ceva, aşa-s de vesele şi drăgălaşe şi proaspete toate, numai priviţi ce minunăţii de fotografii au postat pe Facebook!

Eiii, şi acum cu aşa arsenal în dotare, altfel cugetăm la fantezii, eeee, e  culinaaaaare desigur!

L.E. Mi-am îmbogăţit colecţia de bunătăţi cu ceva de iarnă, ia priviţi ce frumuseţi:

Lumanaresele


6 comments:

  1. best cookies ever!:D

    ReplyDelete
  2. "fanteziile mele sunt cu frişcă, lumânări, viclenii, îndrăzneli, şoapte şi mângâieri, cu rahat încă n-am încercat!" =))

    ReplyDelete
  3. Replies
    1. M-am pierdut in adancurile biroului :)
      deocamdata a fost musai musai sa ma concentrez exclusiv pe proiectul meu...dar trece :)

      Delete