January 17, 2013

mi-e niţel frig... da' nu-i bai


S-a întâmplat odată, ca un peşte din ocean să audă pe cineva vorbind despre ocean şi era pentru prima dată când afla că există aşa ceva. El a început să cerceteze, a început să se intereseze şi să întrebe, dar nimeni nu ştia unde era oceanul. A întrebat mulţi pesti, mari şi mici, cunoscuţi şi necunoscuţi, renumiţi şi anonimi, dar nici unul nu a fost în stare să răspunda unde e oceanul. Toţi au spus că au auzit de el, "cândva în trecut, strămoşii noştri ştiau, scrie şi în scripturi".
Aşa ni se întâmplă şi nouă de multe ori, ceea ce este cel mai aproape să fie atât de evident încât să uiţi de el.
Ieşiţi afară şi priviţi în jur. Eu urăsc frigul, el intră până şi în scoarţa copacilor adormiţi, dar uneori peisajul e de-o frumuseţe ce-ţi paralizează mintea. Zăpada pură îmi pare un vălătuc de vată pe băţ, şi-mi vine să pun limba pe-o crenguţă de brad ce-şi scutură până la urmă povara în capul meu. Razele soarelui ating solul câteva secunde, după care se retrag timide după perdeaua de nori. Un fulg de nea mi se topeşte în palmă. L-ați privit vreodată îndeaproape? Din exterior pare o steluţă transparentă, cu nenumărate muchii ascuţite şi colţuri cristaline. Dar în interiorul său efemer are o floare delicată, învelită într-o formă geometrică perfectă şi îngheţată, ca inima unei crăiese a zăpezii.

poze de iarna winter photo

poze de iarna winter photo

poze de iarna winter photo

poze de iarna winter photo

poze de iarna winter photo

De fapt am vrut să zic că e bine să deschideţi ochii larg tot timpul, că nu se ştie ce se iveşte.
Staţi să vedeţi ce mi-a povestit o prietenă, cică i s-a întâmplat unui coleg. Se trezeşte el într-o sâmbătă, vesel şi odihnit şi hotărăşte că merită o mică vacanţă! Ia cu el mâncărică, apă şi de restul nişte bănuţi... apoi se urcă în tren cu nevasta. Și când era aproape de staţiune, tot în tren, îl vede pe şoseaua de lângă linia ferată, pe şeful său, la volan. Omul nostru vrea să-l salute pe domnu’ şef, că aşa era frumos! Se repede şi iese pe jumătate pe geamul trenului, când deodată e lovit de un stâlp care staţiona regulamentar pe marginea terasamentului. Nu-i nevoie să mai zic că lovitura i-a fost... niţel dureroasă!
Deci atenţie, căscaţi bine ochii la micile detalii, sau mai bine nu mergeţi în excursie în acelaşi loc cu şeful, alegeţi voi

P.S.
Şeful meu m-a întrebat cine e prost dintre noi doi, eu sau el?
Şi atunci eu i-am răspuns: - Toată lumea ştie că Dvs. niciodată nu angajaţi oameni proşti!


1 comments: