February 24, 2013

Cum să nu iubești pisicuţele, cum?


Trebuie să recunosc că eu iubesc pisicile! Mi se par extraordinare! Mieunatul lor înmoaie inima pe loc, și nu mai ţii cont că tocmai ţi-au spart vaza preferată, sau că ţi-au scămoșat covorul scump. Se freacă așa drăgălaș de tine când le e foame sau când au nevoie de atenţie, iar ochișorii mari ce strălucesc noaptea te dau gata definitiv. Au blăniţa mooooale și pufoasă, e un deliciu să-ţi treci degetele prin ea, chiar dacă o culegi de prin toată casa. Sunt graţioase și sofisticate, au un mers de regină antică! Hmmm... cu mici excepţii desigur: când se sperie, li se ridică toată blana și te pufnește instant râsul de caraghioase ce sunt. Oricum o luăm, sunt absoluuut adorabile!

Pe Pufi al meu l-am cules dintr-un tomberon, era mic de încăpea într-o palmă și slăbănog de i se vedeau toate coastele. A, normal că era și plin de purici. Probabil eram într-o fază în care ai chef să faci fapte bune, să salvezi lumea, balenele și toţi pinguinii din univers. Cum nu era nici un ocean prin preajmă, m-am mulţumit cu un motănel chinuit de copiii din spatele blocului. Desigur, ce mai contează că m-a zgâriat când am încercat să-l prind, doar se știe că motăneii se domesticesc dacă dau de mâncărică și căldurică. Trebuie să funcţioneze treaba asta, doar e băieţel, nu?
Și era chiar un motănel inteligent, a învăţat să facă piș la lădiţa cu nisip de a doua zi, mânca tot din farfurie, și nici nu mieuna inutil. Locul lui de somnic ideal era la mine-n poală, cu gheruţele mici bine înfipte în pielicica mea, să nu cumva să-și piardă poziţia. I le-am taiat! Scurt!

pisoi motan kitten cat pisica

Când am făcut băiţă prima dată împreună a fost de neuitat. Adică zgârieturile de pe mine au fost de neuitat! Mă relaxam în cada fierbinte și plină de spumă, când Pufi a venit să mă viziteze, cred că nu mai putea de dorul meu. Cum era deja mărișor, a reușit să sară din prima direct în cadă peste mine. Pleooosc-miaaauuu-aaaaauuu! Cum spuneam, amintirile și zgârieturile mele, de nepreţuit! Ciudat, cumva nu a apreciat romantica baie împreună, n-a mai încercat a doua oară. Și eu mi-am adus aminte să-i tai iar gheruţele. Scurt!
Ah, cum mă mai iubea el de mult! Venea tiptil, se furișa prin spatele meu, îi plăcea îndeosebi să se agaţe de colanţii mei. Iubirea e nepreţuită, colanţi se găsesc la orice magazin!
Oricum în timp pisicuţele nu mai sunt așa jucăușe, cresc și se lenevesc, nu? Deocamdată dorea să citească și el din toate cărţile mele, venea încetuţ și se urca pe abdomen, pâș-pâș în sus și se trântea brusc direct pe gât, cu vedere la carte. V-am zis eu că era deștept, știa să aprecieze o carte bună. Nu contează că eu nu mai puteam respira cu el apăsându-mi traheea, important era să fie fericit copilul!
Pupicii lui, adorabili! Cum stătea cuminte pe gâtul meu, începea să mă lingă pe obraz, și îi plăcea blush-ul în mod deosebit, dar doar cel de calitate. Nu lingem noi așa orice porcării, doar când mami e frumos machiată!
Iar musafirii, eiii... păi trebuie să le facem control să nu deţină materiale periculoase prin buzunare, așa că ne agăţăm de toate hainele de cum intră pe ușă, să nu riscăm nimic! Plus că niște zgârieturi la încheietură nu strică nimănui, doar sunt la modă tatuajele abstracte!

Eu nu înţeleg de ce în Evul Mediu lumea nu aprecia pisicuţele! Oamenii credeau că drăgălașele feline deţin puteri malefice, că erau reprezentantele vrăjitoarelor și ale diavolului. Erau prinse, bătute, arse de vii, mai ales cu ocazia unor sărbători religioase. Cine ţinea pe lângă casă un pisoi era condamnat la moarte, suspectat fiind de vrăjitorie. De abia în secolul al 17-lea s-a înţeles rolul pe care acestea îl au în combaterea rozătoarelor, și s-au calmat din prigonirea minunatelor fiinţe!

pisicuta motanel cat kitten

poze pisici motan pisica cat kitten

poza pisicute motan pisica cat

Viaţa noastră împreună decurgea idilic, mai cu un pupic, mai cu o ședinţă de scurtat gheruţe! Pufi dormea de obicei în bucătărie, și dimineţile mă trezeam cu o muzică suavă de zgrepţănat ușa, pe care nu aveai cum să nu o apreciezi la 6 dimineaţa!
În ziua de care vă povestesc acum, m-a trezit totuși alarma de la telefon. Liniște. Hmmm, oare ce face ghemotocul meu blănos? Cu mare voioșie mă ridic din pat și intru în bucătărie... unde ce să văd? Pisi al meu căţărat pe aragaz și un buton de aprindere deschis, gazul năvălind într-o veselie asemănătoare cu a mea când l-am prins de blăniţă și l-am dus în cealaltă cameră. Era vară și nu avusesem geniala inspiraţie de a aprinde vreun bec.

Cu totul și cu totul întâmplător, după o săptămână, am făcut amândoi o excursie la bunica mea la ţară. Pufi mi-a spus că-i place atât de mult acolo, la aer curat, că nu m-a lăsat inima să-l iau înapoi în infernul de beton de la Cluj. Am auzit ulterior că a apreciat mai mult casa unei alte rude, la care s-a și mutat, decât casa bunicii mele, aici se pare că nu mai avea cu cine se juca, cele 2 vaze și 3 bibelouri nefiind niște tovarași de joacă foarte rezistenţi.

Aaah, mi-e atât de dor de motanelul meu drăgălaș, încât mă gândesc serios să-mi iau un câine !

6 comments:

  1. o iubesc pe a mea ca pe ochii din cap, imi ofera alinarea de care am nevoie atunci cand nimeni nu o face. este cea mai buna prietena a mea.

    ReplyDelete
  2. Replies
    1. Mah, eu glume de astea nu fac =))))

      Delete
    2. @mifty, nu trebuie sa iti faci griji atat de multe pentru mine, am tot ce am nevoie si pe acele planuri. :)

      Delete
  3. Bun loc de odihna si-a gasit motanul :D

    ReplyDelete
  4. Uite aici motiv pentru care nu este indicata o pisica...am una si imi vine sa o strang de gat!
    http://www.myzone.ro/nu-faceti-cadou-o-pisica

    ReplyDelete