March 31, 2013

Picături de chihlimbar


Păşesc atentă pe drumul de un roşu închis, cu frunze îmbibate de umezeală, ce fac pământul moale ca un burete. Colibele de pe margine sunt la adăpostul unui grup de bambuşi şi cocotieri, ce se unduiesc graţioşi la cea mai mică adiere a brizei. Marea, aflată la o aruncătură de băţ, e de-un albastru intens, ca şi cum ar fi solidă. Norii, plutind izolaţi pe cerul strălucitor, sunt de-o albeaţă atât de densă, încât par ciopliţi în marmură. În depărtare trunchiurile subţiri ale cocotierilor se dizolvă în azuriul cerului, iar coroanele lor robuste par şiruri de bărcuţe ce plutesc pe mare.
Învăluit în nori, enorm, se zăreşte conul unui vulcan stins de mii de ani. Cineva şoşoteşte mai în spate cum că ar fi interesant de văzut un vulcan activ, sunt destui aici în insula Java. Mă uit la muntele din zare şi îmi pare că priveşte încruntat spre noi, furnicuţe obraznice.
- Da' mă, ca să vezi, soacră-mea tocmai s-a întors din excursia prin Islanda. Se pare că fumul şi cenuşa vulcanică nu au nici un efect asupra zborului pe mătura.

Pe lângă noi trec agale grupuri de femei ce vor să intre în apă, fără altă îmbrăcăminte pe ele decât o ţesătură subţire, vopsită în culorile unei primăveri fantastice. Pielea lor străluceşte ca bronzul, curat, aproape metalic. Când apa le ajunge până la gât, pânza parcă dispare, lipindu-se de toate curbele acestor frumoase creaturi. Văd că asta nu atrage atenţia nici unui nativ, doar a noastră, fiindcă se întâmplă zilnic, din raţiuni religioase. Doar că, aici pe insulă, temperatura ridicată transformă ritualul într-o adevărată plăcere.


Bărbaţii din sat merg la lucru aproape goi. Spinările lor sunt de un bronz aurit, iar pe cap poartă toţi fie câte o pălărie de paie, fie turbanul caracteristic din batic. Majoritatea, credincioşi portului tradiţional, îşi înfăşoară gambele în pânzeturi multicolore şi sunt desculţi. Îi privesc cu timiditate aproape copilărească pe străinii care îi examinează şi care le fac semne să stea liniştiţi până le fac poze.

Cerul este din ce în ce mai posomorât şi se aude un zgomot crescând, intensificat de ecoul munţilor din apropiere. Prin coloana fără sfârşit a copacilor se vede zig-zagul câtorva fulgere, care cad în grupuri, şerpuind pe cer. Spaţiul este impregnat de vibraţii electrice. Deodată arborii se încovoaie, întreaga vegetaţie e culcată la pămant de o vijelie nimicitoare iar arămiul după-amiezii se face verde sub lumina unui fulger. În câteva clipe întregul peisaj se modifică. De pe fiecare frunză a copacilor se revarsă şuvoaie de apă, drumul străluceşte ca şi cum ar fi de metal, iar tunetele asurzitoare te fac să-ţi acoperi urechile. Încep să se înalţe din sol miresmele iuţi şi îmbătătoare pe care le emană pământul ud. Flora tropicală îşi împroaşcă mirosurile şi inspir din plin, savurând frumuseţea paradisiacă din jurul meu. Ploaia continuă să cadă, dar este o ploaie care acum pare luminoasă şi parfumată. Picăturile ei de chihlimbar se preling încetişor pe hainele noastre ude.
Aud din spate o glumă:
Cică un misionar vede un băştinaş care bate disperat într-o tobă.
- Ce s-a întâmplat, fiule?
- Nu mai avem apă!
- Și acum te rogi la zei şi ceri ploaie?
- Da' de unde părinte - chem instalatorul!

Localnicii au început să iasă din adăposturi. Copiii se joacă sub jgheaburi, o baie în plus după căldura toridă îndurată nu strică. Grupuri de fete trec pe stradă. Părul negru legat în coc în vârful capului are podoabe de diamante naturale, picăturile de apă. Toate şi-au ridicat pânza fustelor mai sus de pulpe şi sunt vesele şi gălăgioase, animate de electricitatea din atmosferă şi de sărutările ploii torenţiale. Pe unele din ele ploaia curge fără piedică, de parcă ar aluneca pe o piatră netedă. Ne salută cu strigăte şi râsete, fără să-şi coboare fustele şi se amuză de privirile intrigate de nevinovatul lor exhibiţionism.
Noi arătăm ridicoli aşa muraţi de ploaie, dar javanezii dimpotrivă, par înfrumuseţaţi, apa le dă o prospeţime şi o strălucire interioară aparte.

Indonesia rain

Java island

Java Indonesia poze frumoase

Indonesia vacanta

Java Indonesia photo

Java Indonesia volcano

Indonesia volcano

Java Indonesia volcano

Mă întorc pe partea cealaltă. Ploaia cădea într-adevar zgomotos, dar pe pervazul ferestrei mele de acasă. Afară turna torenţial şi zăpada de final de martie se topise. Oraşul nu mai era acoperit, ca-n zilele trecute, de un strat alb ca vata de zahăr,

Cluj-Napoca

ci totul era gri, umed şi răcoros. Yeeeey!

Iar în realitatea mea Java nu e o insulă indoneziană, ci un limbaj de programare, drăguţ de altfel, dar parcă totuşi prin comparaţie...
Ah, şi pe cine mai aud bolborosind cum că viaţa e dreaptă, o să-i fac o urare de bine şi trai îndelungat... în Siberia!!!
Iar eu să fac bine să nu mai mănânc atâtea dulciuri chiar înainte de culcare, că uite, visez numai prostii!

P.S. dacă vreţi să mergeţi pe bune într-o vacanţă, băieţii de la S&D au câteva expediţii drăguuuuţe AICI (preferata mea e cea din august pe costiera Amalfitană)!



5 comments:

  1. Asta da pacaleala!

    ReplyDelete
  2. poze cu tine fără altă îmbrăcăminte decât o ţesătură subţire (sau nici aia) vroiam sa vedem :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. ihiiiiii, desigur :)) eu sunt fata conservatoare, si mai ales friguroasa, ce credeti voi :))

      Delete
    2. De asta ne şi rugăm să vină canicula o dată... :P

      Delete
  3. de fapt, la vara...poti face si fotografia:)

    ReplyDelete