April 29, 2013

Simplifică-ţi viaţa


Acum ceva vreme am petrecut vreo două zile afară din oraş, fără televiziune, fără telefonie mobilă, fără internet, departe de "civilizaţie" - doar cu câţiva oameni. Și ştiţi cu ce m-am întors? (nuuu, nu cu dureri de spate de la dormitul în cort şi o turmă de zgârieturi şi urzicături) Cu o linişte şi-o mulţumire lăuntrică pentru cele câteva zile de viaţă simplă. Nu cred ca aş dori să trăiesc aşa tot timpul, dar cu siguranţă mi-ar plăcea să o fac mai des.
Simplificarea vieţii ar putea fi primul pas spre o doză sănătoasă de fericire. Măcar de-am încearca să încetinim ritmul vieţii pentru a ne bucura de o masă bună, de un apus de soare sau de râsul prietenilor.
Un profesor a explicat studenţilor cum ne raportăm noi la stres. A ridicat un pahar cu apă şi a întrebat: "Cât de greu este acest pahar?" Răspunsurile au variat de la 50g la 300g. El le-a zis apoi: "Greutatea absolută nu contează. Aceasta depinde de cât de mult timp încerci să îl ţii. Dacă îl ţin timp de un minut, nu este o problemă. Dacă îl ţin o oră, voi avea o durere în mâna dreaptă. Dacă îl ţin o zi, va trebui să chemaţi o ambulanţă. În fiecare caz, este aceeaşi greutate, dar cu cât îl ţin mai mult, cu atât devine mai greu." El a continuat: "Aşa este şi cu managementul stresului. Dacă ne vom împovăra tot timpul, mai devreme sau mai târziu, nu vom mai putea duce povara. Trebuie să te debarasezi de greutate pentru un timp şi să te odihneşti înainte de a te înhăma din nou." Viaţa e prea scurtă ca să nu ai grijă de tine.

Încă din copilărie nu am fost lăsaţi să gustăm libertatea. Dacă îţi întrebai părinţii: "Pot să merg să mă joc afară?" răspunsul era de multe ori categoric - "Nu." Dacă un copil vrea să deschidă un aparat, toată familia sare pe el: "Nu-i voie, ai să-l strici!" E doar o curiozitate ştiinţifică şi, în definitiv chiar dacă îl strică nu e mare lucru, dar dacă distrugi mintea iscoditoare, distrugi enorm, copilul nu va mai fi niciodată curios să afle adevărul. Dacă e o noapte frumoasă cu cerul plin de stele şi copilul vrea să stea afară, nu e lăsat, căci e vremea de culcare, tocmai acum cand e emoţionat de frumuseţea nopţii. Dimineaţa, când îi este somn, toţi stau cu gura pe el - "Scoală-te!" Când se joacă, e chemat la masă, deşi nu îi este foame. Când îi este foame, mama îi spune: "Nu e ora mesei, nu-ţi dau nimic, să nu-ţi strici pofta de mancare."
La şcoală, dacă o pasăre începe să cânte afară şi atenţia copilului se îndreaptă spre ea, profesorul îi spune: "Atenţie la mine! Nu eşti atent!" De fapt copilul chiar e foarte atent, doar că pentru el pasărea era mai atrăgătoare, el atunci era fericit!
Aşa s-a întâmplat de generaţii, bucuria a fost reprimată, s-au ridicat bariere peste bariere. S-a ajuns să fie în regulă să fii trist - e normal, dar atunci când esti fericit toţi te întreabă de ce?! Astfel că mulţi oameni se află într-o stare schizofrenică, n-au fost lăsaţi să fie ei înşişi, au fost siliţi să fie altceva de care natura lor nu-i lasă să fie mulţumiţi. Omul învaţă de toate - căci e învăţat de alţii - dar nu învaţă să fie el însuşi. Să fii ce nu vrei să fii, să fii cu cineva cu care nu vrei să fii, să faci ceva ce nu vrei să faci, toate acestea stau la baza veşnicelor noastre nemulţumiri.
Sartre a spus că "Iadul sunt ceilalţi oameni." dar mai precis ar fi ceva de genul "Iadul sunt eu însumi." Căci nimeni nu te poate face nefericit decât dacă tu decizi asta. Dacă fericirea ta e condiţionată de ceva sau cineva, există mari şanse să rămâi nefericit. Căci vei găsi întotdeauna ceva care lipseşte, care nu e cum vrei tu. Și chiar dacă ai avea totul, tot nu ar fi bine căci te-ai plictisi.
Urzeşti tot timpul planuri şi vise pentru că nu te bucuri de prezent. Fă doar ceea ce simţi că-ţi place, şi bucură-te total. Ascultă păsărelele şi lasă cântecul lor să se răspândească în toată fiinţa ta! Priveşte florile proaspete şi bucură-te de frumuseţea lor! Bălăceşte-te în apă ca atunci când erai copil!
Măcar acum bucură-te de lume, bucură-te de soare, bucură-te de lună, de stele, de flori, de pământ, de oameni. Vrei ca pe crucea ta să scrie: "Aici odihneşte cutărescu, cel care a aşteptat toată viaţa ziua de mâine pentru a fi fericit?"
Nu mai aştepta până când toate aspectele din viaţa ta sunt perfecte în ordine pentru a te bucura. Dacă înainte de a pleca dimineaţa de acasă, ai aştepta până când toate culorile semaforului dintre casa ta şi destinaţie vor fi verzi, nu ai mai ieşi niciodată pe uşă.
Dacă vrei să trăieşti, fă-o acum sau niciodată!


pink flowers


beautiful rose


poze frumoase


Paris zoo


Paris zoo


Paris zoo


Paris zoo

Voi de care parte a geamului vă aflaţi în viaţa voastră?

Paris zoo

P.S.
România (1965- 1989) pe drumul construirii socialiasmului...
România (1990- 2012) pe drumul construirii democraţiei...
România (in prezent) pe drumuri...


6 comments:

  1. Replies
    1. hihihi, sa stii ca "Nice" fara un avatar pe masura parca nu are acelasi farmec :))

      Delete
  2. Maimutica, pe cine faci tu maimutoi?

    ReplyDelete
  3. Foarte frumos articolul, iar pozele daca sunt facute de catre tine..sunt geniale, felicitari .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mersi, animalele sunt de la gradina Zoologica din Paris, iar florile sunt romanesti :)
      Majoritatea pozelor de pe blog sunt facute de mine.

      Delete