Guest Post - CMS
Fănel se întinse cât era de lung după
cârja grosolană, făcută din pari de gard fixaţi între ei cu sârmă şi sfoară. Un
grup de turişti străini, cu ghidul în frunte, se apropia încetişor, cu paşi de
oameni care au timp de pierdut.
- Ne aflăm în faţa fostei vile Daily
Cotcodac. Aici puteţi vedea una dintre categoriile cele mai lovite de criza
economică declanşată în 2009, începu ghidul să le vorbească în engleză
protejaţilor săi. Intelectualii români au primit în plin şocul recesiunii, cei mai
bine cunoscuţi fiind stimaţii autori de pe Daily Cotcodac.
- Aveţi milă, oameni buni, porni Fănel să
se vaite în engleză, agitând anemic cârja, fapt care atrase atenţia grupului.
„Autorul cunoscut sub numele de Cms, după desfiinţarea blogului a ajuns în
stradă şi şi-a pierdut un picior din cauza câinilor maidanezi”, îl prezentă
ghidul, într-o explozie orbitoare de bliţuri.
- Fiiiţi amabiiiili! Hi, hi, hi!
Vocea ascuţită a Monicăi Ionescu mută
atenţia turiştilor. „Faimoasa autoare Monica Ionescu a suportat poate cel mai
greu pierderea locului de muncă, după ani de zile în care a scris cu pasiune.
Acum are minţile rătăcite. Vă rog să nu folosiţi bliţurile, îi pot declanşa o
criză.”, continuă ghidul. Monica Ionescu privea în gol, în timp ce pipăia cu
mâinile un teanc de texte nepublicate, ţinute în poala rochiei şifonate şi
peticite.
- Bieţii oameni!, izbucni în lacrimi o
doamnă în vârstă, cu aspect de fostă directoare de bancă, aplecându-se să pună
cîteva bancnote de 5 şi 10 euro în dreptul nefericiţilor. Aici cine este?,
întrebă ea cu milă, arătând spre un bărbos neîngrijit, purtând o geacă de motor
neagră, scorojită, şi având pe ochi un bandaj din cârpe slinoase.
- Acesta este Ozzy. În lipsa comentariilor
afectuoase de la cititori, a început să bea zilnic, mai devreme de ora 10
dimineaţa, devenind alcoolic. S-a intoxicat cu metanol şi a orbit. Se spune că
posedă harul de a prevesti ceea ce nu are să se întâmple.
- Ce zice?, întrebă unul dintre
vizitatori, în timp ce Ozzy mormăia în barbă.
- Va fi vreme frumoasă toată ziua, iar
Anglia va câştiga Campionatul Mondial de fotbal în 2018, apucă să explice
ghidul, înainte ca o ploaie rapidă de vară să înceapă să ude strada cu stropi
mari. Toată lumea spre cafeneaua din colţ, mai strigă el către turiştii care se
chinuiau să-şi deschidă umbrelele, încurcându-se reciproc. Grupul se puse în
mişcare.
După plecarea lor, autorii se târâră la
adăpostul porticului de la intrarea în vila Daily Cotcodac. Înăuntru nu
îndrăzneau să intre, era toată o dărăpănătură.
- Mi-a amorţit fundul de la stat pe
asfalt, se plânse Monica.
- Mai pune şi tu o pernă, îi recomandă
Ina_adevărata, scoţându-şi perfuzia falsă din braţ. Azi n-au mai apucat să
ajungă şi la mine, se îmbufnă ea. Şi cât am exersat privirea de grevistă a
foamei...
- Niciodată nu au timp de toţi, mai apucă
să comenteze Camionagiul, înainte ca o maşină să oprească în dreptul lor,
stropindu-i generos cu ajutorul unei băltoace pline cu apă de ploaie.
Dan1 ieşi în fugă cu umbrela şi deschise
portiera din dreapta-faţă. Picioare elegant încălţate cu converşi Napapijri
atinseră trotuarul ud. Julius strâmbă din nas la vederea apei, dar făcu un
efort şi ieşi din maşină, îndreptându-se spre grupul de cerşetori muraţi.
- Ce faceţi, băi, aici?, se răsti el la
amărâţi
- Trăiţi, şefu, începu să turuie cu teamă
Monica Ionescu. Tocmai am primit nişte bani de la turişti şi, cum nu mai e
nimeni pe stradă, ne-am gândit...
- Ciocu' mic, Ioneasco! Vreţi să
redeschidem blogul, sau nu? Înapoi în ploaie, aşa se câştigă banii!
- Julică, când îmi dai pentru întreţinere?
Sunt rău-platnic de jumătate de an, se milogi şi Ozzy.
- Mă, eu vă iubesc ca un tată, îi
străpunse mogulul pe toţi cu privirea. V-am crescut ca pe copiii mei, v-am dat
tot ce-am avut, până m-aţi falit. Hai să punem blogul şi vila din nou pe
picioare, să ne fie bine, ca să nu ne fie rău. Aţi înţeles, nerecunoscătorilor?
- Da, şefu', răspunse Camionagiul cu
lacrimi în ochi, târându-se din nou în ploaie. Iartă-ne, şefu'! Facem orice ca
să ne fie bine.
Rând pe rând, autorii se desprinseră de adăpostul
iluzoriu al porticului, reluându-şi locurile de cerşit. Julius se mai uită o
dată la fiecare, dojenitor, apoi urcă în maşină şi dispăru în lungul străzii.
- Ai fost prea dur cu ei, îi spuse Sebra,
întinzându-şi picioarele superbe pe bancheta din spate.
- Draga mea, pe ăştia trebuie să-i ţii din
scurt, leneşi au fost şi pe vremea când scriau texte. Nu-ţi mai bate capul cu
ei. Te conduc la Athénée Palace , ca de
obicei, nu?
Întunericul se lăsă peste străduţele
îmbârligate din mijlocul oraşului. Luna ca o felie de caşcaval afumat îşi
filtra lumina prin rămăşiţele norilor de ploaie. Peugeot-ul verde se strecura
pe cărările nopţii.
- Opreşte, îi porunci Julius lui Dan1, iar
maşina frână în dreptul unui beţivan care se legăna de-a lungul rigolei plină
cu apă. Urcă înăuntru, se adresă el lui Toader.
Maşina porni din nou, în timp ce Julius
îşi studia pasagerul prin oglinda retrovizoare.
- Mi-e milă de scursura asta mică şi
stricată, de gunoiul ăsta din spam.
- Bă', tu pe mine nu mă fă..., se oţărî
fosta vedetă Daily Cotcodac.
- Gura, că ţi-o cos, i-o reteză mogulul.
Facem blogul şi te pun la muncă, să scrii despre condiţiile mizerabile în care
trăiesc stimaţii autori. Punem şi filmuleţe, şi un buton de donaţii. Mergem la
sigur. Mâna întinsă care spune o poveste primeşte pomană.
Râsul sardonic al lui Julius se pierdu în
zgomotul motorului şi lătratul câinilor din Dristor.
